Subject: Te parasesc. O zi buna!

“Intr-o seara, intorcandu-ma de la serviciu, am gasit pe masa din sufragerie, un bilet de avion. Cerandu-i explicatii sotului meu, mi-a spus ca se intalneste cu amanta lui la sfarsitul lunii si ca se va muta cu ea”, povesteste Ana, dupa 12 ani de casnicie.

“Am primit un email prin care-mi spunea ca a fost foarte fericit cu mine, dar ca a cunoscut pe altcineva. Emailul se termina cu o urare, prin care-mi dorea tot norocul din lume”, relateaza Iulia, dupa o relatie de aproape un an.

“Vreme de cateva saptamani l-am simtit nelinistit, abia deschidea gura. Am incercat in zadar sa-l fac sa-mi spuna ce probleme avea. Intr-un final, mi-a spus ca se muta la un prieten pentru a reflectat. S-a mutat si acolo a ramas. Nu am primit nicio explicatie”, spune Cristina, dupa o relatie de cinci ani.

Ce arata toate aceste confesiuni? Ca barbatilor le este teama sa spuna adio, sa-si exprime sentimentele franc si deschis, alegand sa fuga. Problema este insa mai complexa de atat. Fraza magica “Vreau sa ne despartim”, spusa in fata femeii direct interesate si implicate, ii sperie ingrozitor. In societatea noastra, barbatul este cel care are obiceiul de a actiona. Sa spuna adio il plaseaza intr-o stare de incertitudine, de angoasa, alegand sa evite o situatie incomoda, in care i s-ar cere sa se justifice, in care i s-ar cere o confruntare egala.

Osciland mereu intre dorinta de a pleca si culpabilitate, barbatul petrece mult timp intr-o stare de paralizie, incapabil sa actioneze. Sa fiti sigure ca daca suntem parasite brusc, asta nu inseamna ca gandul plecarii a aparut tot brusc. Nu, departe de asta. Cel care pleaca dintr-odata, fara explicatii, a meditat indelung, dar a fost incapabil sa actioneze.

In plus, tot din dorinta de a evita gustul amar al unei despartiri, au incercat s-o provoace pe alte cai. Adica, sa le faca pe partenerele lor sa actioneze. Multi barbati incep sa dezvolte un comportament agresiv, aproape imatur. Faptul ca relatia nu mai merge ii determina sa incerce sa arunce “pisica moarta” in curtea ta. Am vazut mult barbati care, in mod constient, se transforma in persoane detestabile doar pentru a le face pe partenerele lor sa-i paraseasca. Nu-si fac un titlu de glorie din asta, dar li se pare o metoda eficienta.

Aceasta diferenta de comportament poate parea ca fiind socanta. Nu ne-am astepta ca femeia sa fie cea care ia fraiele despartirii in maini, cea care este pregatita sa opereze “extractia” dureroasa. In ultimul timp, femeile s-au schimbat. Constientizandu-si dreptul la fericire si implinire, castigandu-si autonomia sociala si economica, sunt in masura sa refuze o viata ce nu le mai convine, ce nu mai este conforma aspiratiilor. Asta in timp ce ei au ramas blocati din punct de vedere mental intr-un tipar arhaic al cuplului. Pentru ei, odata ce faza seductiei a fost depasita, nu mai ramane nimic de construit, nu mai depun eforturi. Astfel, nu observa ca viata de cuplu s-a deteriorat decat atunci cand este prea tarziu. Atata vreme cat nu-si redefinesc criteriile unei relatii reusite, lucrurile nu prea au sanse de imbunatatire.

Barbatul zilelor noastre trebuie sa invete sa se “desparta” de cineva, nu “s-o rupa” cu cineva. Barbatul care “o termina” brusc este incapabil sa explice, neoferind motivatia actului sau. Ceea ce provoaca si mai multa durere. Negarea acestui drept nu lasa sansa femeii sa se apere, sa-si prezinte propria versiune, sporindu-i acesteia suferinta. Si tacerea ucide si contribuie la cresterea incertitudinilor, a lipsei de siguranta. Femeia se vede, pur si simplu, anihilata.

In mod paradoxal, preferam barbatii maturi, care stiu sa se desparta. Barbatii care spun “nu te mai vreau”, “nu te mai doresc”, privindu-ne in ochi, nu prin intermediul emailului. Nu ne plac baieteii care fug sa se ascunda atunci cand s-au ranit la joaca. Vrem barbati care-si asuma greselile, care au puterea sa puna punctul pe “i”-ul nevralgic al relatiei, barbati care-si inteleg viata, stiu ce vor si la ce viseaza.