Buna,
Se spune ca prima iubire nu se uita niciodata, insa rana trebuie sa se inchida,nu? Am avut o relatie de 2 ani cu un baiat, o relatie de vis din care am numai amintiri frumoase. Au existat si certuri (niciodata despartiri), insa si ele imi par acum frumoase,dulci daca ma gandesc la impacarile care urmau. La adresa lui, nu pot spune nimic rau, se intelege, nu am vazut nimic rau la el. Am uitat sa mentionez, era mai mare decat mine cu un an.
Anul trecut in iulie a avut de sustinut proba de bacalaureat, iar eu i-am fost alaturi pana in ultima zi cand a avut loc proba sportiva. La sfarsitul acestei probe, eram fericiti ca examenele se incheiasera si totul parea a fi bine intre noi. Mi-a repetat de multe ori cat de mult ma iubeste. In aceeasi zi, dupa amiaza am primit de la el un telefon, m-a rugat sa ne vedem, am coborat imediat si spre marea mea uimire… mi-a spus sa ne despartim. In mare parte, nu-mi amintesc ce motive mi-a dat pentru ca eram in stare de soc, as fi facut orice sa-l fac sa se razgandeasca. Imi amintesc ca mi-a spus ceea ce stiam deja, adica ca in toamna urma sa plece in alt oras pentru a-si continua studiile, insa ceea ce nu stiam era ca voia sa fie liber pentru a cunoaste alte persoane, alte fete. Bineinteles, a mentionat ca nu vrea ca eu sa raman aici gandindu-ma la el si de aceea voi avea toata vara la dispozitie sa-mi revin.
Nu am inteles nici acum, dupa 9 luni de la despartire, de ce mi-a repetat ca ma iubeste si dupa 3 ore mi-a spus sa ne despartim. Sau cum a reusit sa isi insuseasca aspectul dur, rece, nepasator pe care l-a avut in acea seara in fata mea, in fata persoanei pe care sustinuse ca o iubeste si care acum plangea caci el ii rupsese inima in bucatele.
Dupa cateva zile de plans si depresie, m-am ridicat, am inceput sa-mi recapat vechii prieteni, sa ies, sa ma distrez. Am avut chiar si o relatie de 3 luni cu un alt baiat. Insa in tot acest timp ,in care paream mereu fericita, gandul meu a fost intotdeauna la prima mea iubire. Am pastrat oarecum legatura cu el, mai mult eu l-am cautat si am mai vorbit cu el caci el, se pare, nu vrea sa aiba niciun fel de contact cu mine si ma evita pe cat posibil. Nu inteleg de ce are acest comportament, initial imi spunea ca vrea sa-l uit si credeam ca acesta este motivul comportamentului sau, insa nu i-am dat semne ca inca as tine la el sau m-as gandi la el altfel decat ca la un amic (desi asa este, am reusit sa ascund asta foarte bine).
Nu stiu daca inca il iubesc sau imi este dor de relatia minunata pe care am avut-o. Am mari dubii ca voi trai vreodata asemenea clipe de fericire cu altcineva.
Intrebarea mea este…: Daca el are acest comportament, crezi ca se mai poate face ceva sa-l recuceresc? Sau crezi ca merita sa incerc?
Categoric nu. Exista mereu doua elemente care trebuie luate in considerare: vorbele si faptele. Cu gura, iti spunea ca te iubeste, cu fapta insa ti-a demonstrat contrariul. Tu ce zici ca trage mai greu in balanta? Cred ca e evident. Increde-te mereu in fapte. Vorbele sunt mult prea influentate de toti felul de factori pentru a te putea baza pe ele.
In privinta tacticilor tale de a ascunde ceea ce simti, nu cred ca sunt deloc sanatoase. Si de cele mai multe ori, se dovedesc si ineficiente, mai ales ca tu singura spui ca el te evita. Din moment ce el nu e interesat sa aiba nici macar o relatie de amicitie cu tine, din moment ce doar tu il cauti, cum iti poate trece prin cap o eventuala “recucerire�
Este trist cand o relatie se termina, mai ales in modul brutal in care a avut loc despartirea voastra. Insa este si mai trist sa insisti in a-ti cauza singura durere. Baiatul acesta nu te-a pretuit. A reactionat ca un pusti cretin care intra la colegiu si abia asteapta sa-si planteze penisul in cat mai multe parti. Uita-l! Nu-ti merita nici macar salutul!
Nici nu stiu cu ce sa incep. Am o relatie de 7 ani cu un baiat care nu e prima mea dragoste, in sensul ca am mai iubit mult si inainte de el, dar este primul barbat cu care am avut relatii sexuale. Am venit impreuna la facultate din orasul din care suntem amandoi, am fost non stop impreuna, nu pot sa zic ca m-am plictisit vreodata alaturi de el.
De inselat mai ca as putea sa bag mana in foc ca nu s-a intamplat vreodata din partea lui. Nici eu nu l-as inselat vreodata in toti anii astia, pana acum o luna :(sunt foarte bulversata pentru ca am niste principii morale foarte solide si mereu am condamnat femeile care fac asta si acum am ajuns tocmai eu sa fac lucrul asta.
Mentionez ca stam impreuna de 3 ani de zile, departe de parinti si de orasul natal. Acum doua luni, am cunoscut pe cineva care a facut eforturi destul de disperate pentru un barbat de a face rost de numarul meu… A primit o adresa de mail doar, dupa care am conversat si am constatat ca suntem foarte asemanatori. Au trecut de atunci vreo 6-7 luni de zile de cand tot vorbim, timp in care mi-a spus lucruri pe care nu mi le-a mai zis nimeni pana atunci (complimente si etc) fara insa a exagera sau a ma face sa ma gandesc ca abereaza pentru a ma cuceri. Erau chestii cat se poate de dragute si sincere.
Dupa ce am facut sex prima oara cu baiatul asta, am constatat ca ne potrivim foarte bine la capitolul asta, moment dupa care a inceput sa ma caute si mai des, sa ma sune cand iesea de le serviciu ca sa mergem impreuna acasa (avem drum comun catre casa si lucram la 5 minute distanta unul de altul, in domenii complet diferite), dar s-a racit cu mine la modul ca nu imi mai face complimente deloc si, cred eu, vrea sa para indiferent. Pe de o parte, inteleg pozitia lui pentru ca stie ca am pe cineva si vede ca nu ma despart de persoana respectiva si poate nu vrea sa fie a 5-a roata la caruta.
Cu iubitul meu am compatibilitate sexuala 0, mai ales de cand fac sex cu baiatul asta care m-a dat pe spate efectiv. Eu zic ca inca il iubesc pe actualul desi nu inteleg nici eu cum il pot iubi si totusi sa fac ce am facut. Ma gandesc ca poate e obisnuinta, doar ca nu reusesc sa fac diferenta. Tin mult la el, el ma iubeste foarte mult si nu vreau sa il ranesc pentru ca nu merita. Cateodata simt ca ma incurca din a fi cu baiatul cel nou si a vedea ce vrea de fapt de la mine, de a-l cunoaste mai bine. Cateodata ma simt foarte vinovata ca vreau sa ma despart practic pentru sex.
Mi-e foarte greu sa uit sapte ani de zile cu iubitul meu, timp in care am trecut prin greutati foarte multe si ne-am sustinut reciproc si este probabil persoana care ma cunoaste cel mai bine pe planeta. El e practic bucatica mea de acasa, care ma face sa uit ca sunt departe de familie si ma tem ca, odata cu despartirea, sa nu sufar de singuratate sau ceva, sau sa regret despartirea 🙁 stiu foarte bine teoria, ar trebui sa ma gandesc la mine in primul rand, sa nu dramatizez pentru ca stiu ca asta fac, sa imi vad de viata si sa fac alegerile cele mai bune pentru mine, dar mi-e foarte foarte greu.
De aceea, si cer o a doua parere. El observa ca sunt mai rece cu el, si zice ca m-am schimbat foarte mult de un an, doi de cand lucrez la actualul loc de munca (care ma solicita foarte mult intelectual si care mi-a impus o anumita sobrietate in comportament). Inca dinainte de a-l cunoaste pe cel nou, erau cateva probleme in relatie, mai ales dupa ce actualul mi-a spus dupa anii astia ca eu nu il iubesc, ca doar el ma iubeste pe mine, desi am fost sfanta mereu si numai pe el l-am iubit si i-am dovedit asta cum am putut mai bine. Doar ca niciodata nu am luat foarte in serios micile lui defecte si micile certuri, pana ce a aparut baiatul asta si m-am gandit la o noua perspectiva. Mi-e frica sa nu ajung cu 3 copii la 40 ani sa mi se zica in fata ca am stat cu el aiurea fara sa iubesc. Ar fi dramatic sa constat ca mi-am irosit tineretea cu cineva care nu crede in sentimentele mele.
1. Nu inteleg de ce a trebuit sa ai o relatie “extraconjugala†ca sa-ti dai seama ca nu esti compatibila sexual cu partenerul tau. Sentimentul de nemultumire exista dinainte, aventura nu a facut decat sa creeze termenii unei comparatii nedrepte, de altfel.
2. Nu inteleg nici in ce fel un job aduce “sobrietate†in viata de cuplu. Doar nu esti monitorizata si acasa si nici nu cred ca cineva iti analizeaza comportamentul “office†in domiciliul conjugal!
3. Fii sincera cu tine: teama ta cea mai mare nu este ca el va ajunge sa-ti reproseze lipsa sentimentelor autentice, ci aceea ca el s-ar putea sa aiba dreptate!
4. Este foarte probabil ca, in timp, pe langa insatisfactia sexuala pe care o acuzi alaturi de partenerul tau, sa mai survina si o blamare poate inconstienta a acestuia: cand stam langa cineva fara sa iubim cu adevarat aceea persoana, simtim ca facem un sacrificiu. Deci, la cel mai mic repros al lui, s-ar trezi in noi revolta si ne-am trece prin cap un gand extrem de urat: “Dupa ce ca stau cu tine fara sa fiu fericita…â€. Te-as sfatui sa nu ajungi in aceasta situatie.
5. Daca ramai totusi langa el, incercati sa va rezolvati problemele de natura sexuala intrucat, imi pare rau s-o repet, sexul chiar conteaza!
6. Daca va spuneti adio, nu face greseala de a crede ca vei gasi raiul langa celalalt. Spui ca acum e mai rece si presupui ca este asa din cauza faptul ca tu nu esti libera. Ti-a cerut el insa sa te desparti de partenerul tau? Si-a declarat disponibilitatea de a avea o relatie stabila cu tine? S-ar putea sa te surprinda, dar se poate ca situatia ta, de femeie “legataâ€, sa-i convina. Iar faptul ca a depus multe eforturi sa te cucereasca nu garanteaza absolut nimic. Erai acel lucru inaccesibil, pe care nu-l avea, era normal ca refuzurile tale sa-l atate, mai ales daca este un “cuceritor†de fel. Perspectivele ti le oferi singura, nu cred in deschisul ochilor de catre terte persoane. Nu te amagi singura: ai o aventura, nu o “perspectivaâ€!
7. Si da, e posibil sa confunzi iubirea cu obisnuinta. Si apropos de ultima ta fraza, eu as parafraza-o: Ar fi dramatic sa constati ca ti-ai irosit tineretea cu cineva pe care nu-l iubesti. Asta e drama!
8. Daca vrei sa-ti continui povestea cealalta, incognito, atunci fa-o cu cap si nu-l lasa pe cel de langa tine sa banuiasca ceva. Esti infidela, ok, nu voi da cu pietre in tine, fii insa desteapta si ai grija cum gestionezi lucrurile. Daca simti ca te pierzi, daca celalalt simte ca ceva s-ar rupt in ritmul vostru, ca tu esti altfel decat obisnuiai sa fii, atunci povestea asta nu e pentru tine.
Astept intrebarile voastre la adresa sexperta@enjoystyle.ro.
