Nici nu prea stiu cu ce sa incep. Am 24 de ani, sunt casatorita de aproximativ un an. Pe sotul meu (25 de ani) l-am cunoscut acum 5 ani si ceva la o petrecere. Am ramas din seara aia impreuna. De-a lungul relatiei noastre de prietenie, nu am facut dragoste niciodata (amandoi virgini). La inceput, credeam ca eu sunt de vina pentru ca ma doare si nu il las sa… mearga pana la capat. Cu toate astea, ne-am casatorit pentru ca nu consideram ca aceasta e o mare problema si credeam ca unde este iubire… toate vin de la sine. Numai ca a trecut un an aproape si noi suntem in acelasi stadiu. Intre timp, s-a schimbat insa ceva. Eu nu mai am nicio pofta nici macar sa ma „joc” cu el in pat si asta pentru ca am cunoscut un alt barbat (dupa 5 luni de la casatorie) care m-a facut sa ma simt… implinita, din acest punct de vedere, pentru ca din alte puncte si sotul meu m-a facut.
Problema acum nu mai e numai una, au aparut si altele. Eu cu sotul nu o fac deloc, in schimb ma culc cu altcineva cu care ma simt foarte bine, el ma crede inca virgina si nu comunicam mai deloc pe tema asta. Cand insa doresc sa comunic cu el, spune ca stie ca a gresit distantandu-se de mine, dar nu stie cum sa repare asta. Il simt ca ma iubeste, ca ii place ca sunt sotia lui, dar nu are nicio dorinta de a se culca cu mine.
Intre timp eu si celalalt barbat ne simtim din ce in ce mai apropiati, dorim din ce in ce mai multe lucruri impreuna… numai ca nu mai pot sa ma impart, nu pot nici sa renunt la sotul meu pentru ca simt ca l-as dezamagi foarte tare si nu numai pe el. (familie, rude, prieteni).
Simt pe zi ce trece ca sunt tot mai dezorientata si nu stiu ce sa fac. Mi-am complicat viata si nu stiu cand, nu stiu unde am gresit ca m-am casatorit prea devreme, ca nu am facut-o inainte de casatorie sau ca pentru mine conteaza prea mult parerea celor din jur si aici ma refer la familie. Am nevoie de un sfat, de o a doua parere.
Va multumesc.
Draga mea, in primul rand, este ceva profund in neregula cu sotul tau si asta ar fi trebuit sa-ti dea de gandit inainte de casatorie. Tu vrei sa spui ca nu a facut sex deloc de cinci ani? Asta presupunand ca iti este fidel. Casnicia voastra este redusa la o relatie de prietenie, or ar trebui sa fie mult mai mult decat atat. Fara viata sexuala, frustrarile se acumuleaza de ambele parti. Discuta cu el. Incearca sa-i explici ca sexul este esential in viata de cuplu. Daca tii cu adevarat la relatia ta, fa-l si pe el sa se implice. Comunicati deschis. Spune-i ca lucrurile nu mai pot continua asa. La voi, viata sexuala a murit inainte sa fi inceput. Total bolnavicios. Daca nu se schimba nimic, mergeti la un sexolog.
In legatura cu punctele in care ai gresit sau, mai bine zis, ati gresit: nu exista o varsta optima pentru casatorie, ci doar maturitatea necesara. Pe care, evident, niciunul dintre voi nu a avut-o.
Ceva imi spune insa ca esti mai degraba interesata sa construiesti ceva alaturi de amantul tau. Iar, in acest caz, pregateste-te sa infrunti dezaprobarea celor din jur. Fa-o cu fermitate si maturitate de data asta! Si fa-o mai bine mai curand decat mai tarziu.
Ca sa fiu ironica, bine ca deocamdata aparitia unui copil a fost, practic, imposibila. Ura! Lucrurile ar fi fost mult mai complicate atunci.
Doar tu poti alege, insa fa-o cat mai repede.
Buna! Am 24 de ani si am o problema destul de mare, din punctul meu de vedere, si vreau sa cer sfatul si altcuiva decat cel al prietenelor mele pe care le stresez cu chestia asta de cand s-a intamplat. Trista mea poveste incepe frumos… cand l-am intalnit pe el (care e cu un an mai mare decat mine) printr-o prietena de-ale mele, lui i-a placut de mine din prima zi cand m-a vazut, dar eu atunci aveam prieten si nu l-am bagat prea mult in seama, dar dupa ceva timp iar am inceput sa ies cu el si cu prieteni lui, iar eu stiam ca lui ii place de mine. Dupa ceva timp (in care cel mai bun prieten al lui s-a dat la mine, dar l-am refuzat foarte discret) am facut eu primul pas pentru ca si mie imi placea de el si de atunci eram mai mult impreuna decat despartiti…….asta s-a intamplat acum 4 ani jumatate.
Anul trecut, cu doua zile inainte de ziua mea (decembrie), eram inca impreuna si eu am iesit cu niste prieteni si l-am chemat si pe el, normal, dar el a zis ca nu vrea sa iasa cu prieteni mei (il inteleg oarecum ca poate nu se simtea bine in compania lor), dar a iesit cu prieteni lui intr-un local care se afla la 10 minute de unde eram si eu si nu m-a invitat si pe mine, iar eu, orgolioasa cum sunt, nu m-am autoinvitat.
A doua zi am stat mai mult singura pentru ca trebuia sa vina la mine familia sa ma serbeze (un obicei destul de stupid la mine in familie, mai ales pentru ca nu mai am doi ani) si el a zis ca nu vine pentru ca se simte aiurea si ca e posibil sa se ia si bunica de el (nu il condamn, chiar se putea intampla asta :)).
In noaptea aceea, la ora 00, mi-a trimis un mesaj sec si simplu de „la multi ani, graso” si dupa-amiaza, a venit la mine cu mana goala, eu, foarte intelegatoare, nu am zis nimic pentru ca imi promisese ca imi va lua un super cadou cand face rost de niste bani pe care ii imprumutase cuiva. Pana aici, era totul bine si frumos pana cand eu nu am mai putut sa ma abtin si l-am intrebat de ce nu m-a chemat si pe mine cu el in oras cu 2 seri in urma si de aici au inceput discutiile aprinse, la care eu m-am suparat foarte tare si i-am reprosat ca nu a venit cu nimic la ziua mea, ca putea macar sa ia un fir de floare sau o porcarie de genul asta (nu stiu daca a fost urat din partea mea sau nu) si i-am zis ca eu plec pentru ca trebuia sa cumpar prajituri sa duc la serviciu.
El normal ca venit dupa mine cu masina, dar din orgoliu, nu am vrut sa ma urc la el in masina si am mers ceva pe jos pana in intersectie, unde iar ma astepta cu masina si am zis ca “hai sa las iar de la mine si sa incerc sa fac cevaâ€, si l-am intrebat iar de ce nu ma chemase sa ies cu prieteni lui cu doua seri inainte, si el imi zice „pentru ca nu am vrut sa vii si tu” (iar el inainte nu iesea fara mine in oras imi zicea ca, daca nu ies cu el, nu vrea sa iasa fara mine si ramaneam impreuna acasa). La chestia asta, am iesi din masina si i-am lasat si usa deschisa.
Eu m-am dus la cofetarie foarte suparata si cu lacrimi in ochi… am reusit sa nu plang si sa cumpar prajiturile in timp ce el ma suna, iar eu ii ignoram telefoanele ca sa nu incep sa plang in cofetarie, dupa ce am iesit i-am raspuns in sfarsit la telefon si a zis ca ma astepta tot acolo unde l-am lasat eu cu usa deschisa si, pentru ca aveam foarte multe plase si era frig afara, am acceptat sa ma duca cu masina si prajiturile pana acasa, dupa care i-am zis ca nu mai e nevoie sa vina sa ma ajute.
Dupa asta, l-am tot sunat si el mi-a zis ca nu mai stie ce simte si ca vrea o pauza, iar eu i-am zis ca nu vreau o pauza, ca ori suntem, ori nu suntem impreuna si a zis ca facem cum vreau eu. Eu, dupa multe lacrimi varsate, in care toata lumea ma suna sa ma felicite de ziua mea si eu plangeam in loc sa fiu fericita, a venit momentul in care trebuia sa ies cu prietenele mele si trebuia sa vina si el si normal ca nu a venit… si, surprinzator, am reusit sa nu plang in public (nu ca as face eu asta).
Dupa asta, l-am sunat iar (stiu ca nu trebuia sa fac asta, dar nu am putut sa ma abtin) si l-am rugat sa vina sa discutam asta fata in fata si, dupa multe rugaminti si multe telefoane, a venit si am discutat si am plans amandoi cand i-am amintit toate promisunile pe care mi le facuse si toate planurile pe care mi le facusem si care il includeau si pe el si a ramas la mine si dimineata iar am plans iar amandoi. In dimineata aceea, m-a dus la serviciu si l-am intrebat daca are pe altcineva pentru ca nu puteam sa inteleg de ce se intampla asta si voiam un motiv concret, nu imi ajungea „nu stiu ce simt”, dar a zis ca nu are pe mineni si l-am crezut pentru ca am avut o relatie foarte sincera si tot timpul i-am zis ce cred si nu l-am mintit.
Dar eu tot nu am inteles de unde a pornit totul… imi zicea ca el nu stie daca ma mai iubeste si ca nu e corect fata de mine ca eu sa il iubesc si el sa nu ma iubeasca pe mine (corect asta si il apreciez pentru faza asta), dar 1. nu putea sa mai astepte 1-2 zile sa treaca ziua mea pentru aceasta”minunata” surpiza??? 2. de unde toata chestia asta cu nesiguranta fata de sentimentele lui?? Cum iubesti pe cineva patru ani si ceva si dintr-odata nu il mai iubesti??? Eu asta nu inteleg nici acum dupa atata timp.
Poate au fost semne care sa arate ca urma o despartire, dar am fost prea ignoranta si cred ca nu am vrut sa le vad pentru ca in luna respectiva ne-am certat de mai multe ori si eu i-am zis de cateva ori ca vreau sa ne despartim, dar dupa ce ma suna el, eu cedam si ma facuse sa si plang de vreo doua ori (iar eu nu plang decat cand vine vorba de el si acum e la fel, din pacate pentru mine), dar am zis ca totusi suntem de atata timp impreuna si imi facuse prea multe promisiuni peste care nu puteam sa trec cu vederea si il iertam de fiecare data cand ma ranea, mai ales ca tot timpul isi recunostea vina si isi cerea scuze.
Dupa toata povestea asta, am continuat sa vorbesc la telefon pentru ca imi era foarte greu sa ma desprind de prostul obicei de a vorbi toata ziua cu el la telefon si mi-a zis ca de revelion pleaca cu prietenul lui cel mai bun in afara Bucurestiului si eu l-am rugat sa nu se duca sa plecam impreuna undeva, dar nu a vrut. In 31 decembrie, l-am sunat ca in fiecare zi sa vad ce face si mi-a zis ca isi face bagajele sa plece si, daca nu pleaca cu masina lui, mi-o lasa mie (nu s-a intamplat asta la urma) si a inceput sa ma intrebe ce sa isi mai puna in bagaj (exact asa cum facea si cand eram impreuna si urma sa placem undeva), iar eu normal ca stiam ce uita el de obicei acasa si i-am amintit ce sa isi ia, la 00:01 noaptea m-a sunat sa imi ureze „la multi ani”, dar eu nu aveam telefonul cu mine si l-am sunat eu putin mai tarziu si am vorbit cu el sa vad cum se simte acolo (nu era foarte entuziasmat).
Dupa asta, in luna ianuarie, l-am sunat sa il rog sa ne impacam, dar nu a vrut, in luna februarie l-am sunat iar, dar de data asta sa ma ajute sa imi duc ceva acasa (cadoul pe care promisese ca mi-l ia el, dar mi l-am cumparat singura si, spre uimirea mea, nu s-a oferit sa il plateasca el asa cum promisese si, cand am zis eu ca mai vreau ceva care era foarte ieftin in comparatie cu ce imi cumparasem, a zis ca imi imprumuta el bani sa imi iau, dar, normal, ca i-am zis ca in nici un caz… lucru care mi s-a aparut foarte urat din partea lui).
Dupa, ne-am mai vazut in martie cand a venit pe la mine si a zis ca vrea sa imi aduca un martisor pe care normal ca il uitase, si am vorbit putin cu el si, din senin, ma intreaba de ce sunt asa distanta… iar eu nu stiu cum voia sa ma port ca eu sufeream foarte mult atunci, si m-a si luat in brate, dar m-am indepartat repede. Dupa asta, l-am mai sunat eu ca sa mergem impreuna la munte pentru ca, cu o seara inainte se intalnise cu prieteni mei in club si voiam sa vad daca imi zice ca s-a intalnit cu ei…..Mi-a zis pentru ca toata relatia noastra a fost una sincera… si m-a intrebat daca am cu cine sa ies si daca nu vreau sa ies cu el si cu prietenii lui (despre care eu cred ca din cauza lor ne-am despartit pentru ca, in ultima vreme, petrecea foarte mult timp cu ei si din ce in ce mai putin timp cu mine), iar eu l-am intrebat „ce rost are?” si mi-a zis ca am fost atata timp impreuna si ca nu suntem salbatici.
De atunci nu am mai vorbit… nu mi-a dat nici mesaj de Paste si nici nu m-a sunat ceea ce mi s-a parut iar foarte urat ca, dupa 4 ani si ceva, nu a fost in stare sa faca macar atat. Si mai vreau sa precizez ca el a fost primul pentru mine si eu prima pentru el daca asta conteaza, pentru ca am auzit mai multe pareri cum ca asta ar fi fost motivul pentru care baietii simt nevoia sa experimenteze. Oricum, daca asta a fost motivul, nu a avut timp sa experimenteze in astea patru luni de cand nu mai suntem impreuna??? Sau nu mai conteaza tot trecutul nostru ?? Oare, daca e cazul sa mai vrea sa ne impacam, sa il iert pt asta??? O prietena mi-a zis ca, dupa ce mi-a facut, nici buna nu ar trebui sa ii mai dau (nu sunt eu genul care sa faca asta), dar inca il mai iubesc si vreau sa ne impacam, dar nu mai vreau sa mai fac eu iar primul pas, nu imi mai calc pe orgoliu ca oricum l-am calcat prea mult pentru el. Nu stiu ce sa fac??? Daca incerc sa imi vad de viata mea si cunosc pe altcineva, si el o sa vrea sa ne impacam? Ar trebui sa il uit? Cat ar trebui sa astept pana sa las pe altcineva sa intre in viata mea? Te rog, astept un sfat si sper sa nu te plictisesti citind „romanul de dragoste” scris de mine :).
Tu te-ai exprimat pe larg si, dupa o asa betie de cuvinte, un asemenea aflux de amanunte, simt nevoia acuta de concizie, draga Hannah Montana.
Nu am inteles prea clar de ce v-ati despartit, dar, nu-i bai, am senzatia ca nici tu. Certurile voastre imi par atat de puerile incat desenele cu Tom si Jerry sunt exemplu de maturitate. Cu siguranta insa erau simptom pentru altcineva. Ai auzit de “a cauta nod in papura� Ei, cand un individ vrea sa-i spuna adio cuiva, dar nu are cantitatea necesara de cojones si ar vrea sa lase loc de temperaturi caldute, pentru simplul motiv ca ele sunt tot ce poate infrunta el, atunci gaseste motive stupide de a isca un conflict.
Intr-adevar, dovada de orgoliu si, in primul rand, de respect pentru propria-ti persoana, nu prea ai dat. Cand un individ iti spune ca nu vrea sa te ia undeva, cand alege sa petreaca revelionul fara tine, (inteleg ca astfel de lucruri sunt importante) e normal sa-i spui “adio†si sa-i mai si trantesti usa in fata. Si nu, nu v-ati despartit din cauza prietenilor lui. Chiar daca ei ar fi incercat sa-l influenteze intr-un sens sau altul, daca el ar fi simtit ceva cu adevarat, daca neuronii lui ar fi functionat fara intermitente, nu ar fi reusit sa provoace o despartire.
Deci: NU! Nu mai face niciun pas. Si daca o sa cunosti pe altcineva, o sa-ti vezi de viata ta. Ce conteaza ce va vrea el? Esti in pozitie de stand by pana cand decide el? Ai vreun contract de onorat? Esti o femeie libera, poarta-te ca atare. Da, ar trebui sa-l uiti. Inceteaza sa mai dai cate un apel lunar. Din decembrie pana acum au trecut deja 5 luni! E timpul sa ingropi cadavrul ca, nu de alta, dar incepe sa puta!
PS: problema cadourilor e meschina. Cineva iti ia un cadou daca simte nevoia. Orice fel de repros referitor la daruri este semn de proasta crestere!
Cunosc de doi ani un tip, coleg de serviciu, dar in cladiri diferite. De curand, printr-o cunostinta comuna, aflu ca el este singur si ca ar vrea sa cunoasca pe cineva, sa nu mai stea sa astepte pe Ileana Cosanzeana (cica ar fi indragostit de o colega din acelasi birou cu el, desi fata i-a spus de prima data ca nu il place, ca ea are un iubit cu care locuieste si cu care se va casatori). Am inceput sa vorbim pe mess, eu l-am si sunat in birou, in cele din urma am iesit in oras ( apropouri din partea mea, invitatia concreta din partea lui), ne-am inteles foarte bine, am fost naturali – asa a zis si el – si m-a invitat si sambata urmatoare. Numai ca nu a mai dat niciun semn de viata. Nici eu nu am mai indraznit. La serviciu foarte rar ne intalnim.
Prietenul comun mi-a zis ca, dupa intalnirea noastra, el era foarte bucuros, a zis ca intalnirea a fost super, mi-a adus un buchet frumos de trandafiri cu crini, etc.
Eu si baiatul asta avem destul de multe cunostinte comune, chiar si unii prieteni. Acum am aflat asta, cand am inceput sa vorbesc cu el. Am aflat de la sotia sefului lui (careia i-am fost profesoara) ca in weekendul cand trebuia sa iesim noi doi in oras, ei au fost toti la munte si ea i-a sugerat sa nu ma invite pentru ca ar fi trebuit sa dorm cu el in camera si era prea devreme, dupa cum ma stia ea.
Problema este ca el nici macar nu mi-a spus ca anulam intalnirea, nimic.
Nu stiu ce sa mai cred, pe de o parte, cineva spune ca el nu vrea sa ma sune, pe de alta parte, ca sa ii mai dau o sansa. Sansa la ce?!
Multumesc!
Pai ce sa zic, indrazneste! Indrazneste si intreaba-l, intalniti-va si vezi in ce ape va scaldati, daca sunt fierbinti, caldicele sau rece ca Arcticul. Ma amuzati mereu cum crosetati tot felul de scenarii, dati telefoane si mailuri pentru a afla de la terte persoane ceea ce doar voi inseva puteti “investigaâ€. Intr-adevar, “raceala†lui ulterioara e bizara, mai ales ca s-a declarat incantat de prima voastra intalnire. Nu iti mai face tot felul de probleme aiurea, fara sa stii cata legatura exista intre realitate si supozitiile tale. E posibil sa exista un motiv cat se poate de banal si de concret. Actioneaza! Intreaba-l direct.
Astept intrebarile voastre la adresa sexperta@enjoystyle.ro.
