Asta seara te intalnesti pentru prima data cu un tip care iti place. Si iti place rau de tot. Nu-mi spune ca atunci cand iti rimelezi bine genele in oglinda, dand privirii acel aer sagalnic, atunci cand iti parfumezi incheieturile si decolteul, nu te gandesti si „daca o vei face sau nu”. Si, ca sa ne mentinem in linia de clisee, iesiti in oras, va simtiti bine, iar la final, el te invita la acel vesnic ultim pahar. N-am inteles niciodata de ce nu se invita oamenii si la o ultima prajitura, sa zicem. In fine, presupunem ca alcoolul este un dezinhibant mult mai eficient decat dulciurile de cofetarie.
Mamele si bunicile noastre ne sfatuiau sa nu cedam usor. Adica, intelegeti voi, pana la urma tot acolo se ajungea, ideea era insa sa ne facem cat mai dezirabile. Sa atatam. Sa tragem de timp. Sa nu ne oferim. Exista conceptia potrivit careia, dupa prima noapte, se cam terminau surprizele pe care le aveam de oferit. Si atunci, vai de capul, de steaua si de viitorul nostru! Eram usoare, pe veci compromise. Acum, desigur, lucrurile s-au mai schimbat. In ce sens insa? Caci, uneori, am asa, sentimentul ca bunicile mai aveau si dreptate. Pe ici, pe colo.
Cum nu exista inca, statistici oficiale privind subiectul, am intrebat si eu in stanga si-n dreapta si uitati ce am adunat. Mai intai vi le prezint pe combatante, reunite de mine intr-o seara rece de noiembrie, in fata unui ceai, cel putin la fel de aromat. Manuela are 25 de ani, a terminat un master, inca nu lucreaza, are un iubit. Maria are 32 de ani si este medic. Celibatara. Simona are 27 de ani si este project manager, are o relatie de cuplu, iar Veronica este jurista, are 30 de ani si este divortata.
Manuela: Nu mi s-a intamplat niciodata sa ma culc cu un strain. Unul agatat intr-un bar, de pilda, in aceeasi seara si cu care de-abia am schimbat doua cuvinte. In plus, niciodata nu m-a incantat o astfel de idee.
Simona: Nici mie nu mi se pare ok faza. Chiar si in cazul relatiilor mele de scurta durata, tot am asteptat cateva saptamani.
Veronica: Si eu am asteptat. Dar mai mult pentru ca, nu stiu cum se facea, dar parca nu se ivea ocazia. De fapt, era vorba mai mult de oportunitatea care nu aparea decat de o chestiune de etica. Dar, ca principiu, in teorie, nu-mi displace gandul sa „trec la fapte” din prima seara. Mai ales daca exista scanteia aia. Daca apare atractia, daca tipul ti se pare irezistibil, de ce sa te abtii?
Maria: Nu-mi vine sa cred ca sunt singura dintre toate! Ei bine, toate relatiile mele au inceput asa. Adica sex in prima seara. Nu am nevoie de mult timp sa-mi dau seama daca un tip imi place sau nu. Atunci cand ma atrage cineva, de ce sa ma abtin?
Veronica: Intr-un fel, te inteleg. Uneori, exista o atmosfera mai nu stiu cum, dar nu poti sa te arunci de gatul unui tip total necunoscut…
Maria: Evident ca nu sunt indragostita de respectivul din prima seara, dar trebuie sa existe o complicitate, un joc de seductie. Toate astea ma excita. N-as fi capabila sa ma culc cu un tip care sa-mi placa fizic, dar care, din punct de vedere intelectual, sa mi se para prost ca noaptea!
Manuela: Pai de asta zic eu ca astept mereu. Nu pot sa fac sex cu cineva inainte sa fiu sigura ca toate astea au o, cum sa zic eu, finalitate. Ma gandesc ca, daca mi s-ar intampla, m-as simti murdara.
Simona: Aici bati campii, Manuela. Fie ca faci sex din prima seara, fie ca nu, n-ai de unde sa stii cum o sa mearga o relatie, daca o sa aiba „finalitate” sau nu. Eu nu astept din principiu, ci mai degraba pentru ca am anumite fixuri. O sa radeti de mine, dar trebuie sa ma obisnuiesc cu mirosul celuilalt, cu modul sau de a vorbi, cu vocea lui, maruntisuri din astea… Dar toate nimicurile astea functioneaza ca un semafor: imi dau „verde” sau, din contra, „rosu”.
Veronica: Ha-ha. Foarte tare faza cu semaforul! Dar ce te faci daca se face verde cam prea repede? Asa, in mod inexplicabil! Oricum, mai important e ce urmeaza dupa prima seara.
Manuela: De asta zic eu ca e riscant. Daca prima noapte nu iese tocmai cum mi-ar placea? Risc sa pun capat unei relatii numai pentru ca prima oara n-a fost „ca-n filme”. Si poate ca gresesc, procedand asa.
Simona: Eu nu cred c-ai gresi. Este important cum comunici in pat cu cineva. Sa zicem ca n-as zice „pa” dupa prima seara. I-as mai acorda o sansa. Oricum ar fi, e sigur ca sexul imi influenteaza starea de spirit.
Veronica: Ha-ha! Daca i-as fi parasit pe toti cei cu care n-am avut orgasm de prima data, atunci ar fi insemnat sa nu am niciodata o relatie.
Simona: Eu nu ma refer neaparat la orgasm. Nu sunt atat de pretentioasa incat sa ma astept la orgasm de prima data, ma refer mai degraba la a te simti bine si atat. La acea complicitate. Ce naiba, intelegeti ce vrea sa spun!
Maria: Important e sa stii daca te armonizezi, te „potrivesti” cu el. Mie una, daca imi place cum se comporta in pat, are toate sansele sa-mi placa si in rest. Patul e punctul de plecare! Acolo nu prea are cum sa minta, cum sa se prefaca.
Manuela: La mine e invers: daca imi place in rest, daca rezonam, daca suntem pe aceeasi lungime de unda, stiu ca-mi va placea si sa fac dragoste cu el.
Veronica: In orice caz, e clar ca primele nopti nu sunt cele mai minunate. Dar sunt importante pentru ca dau tonul: nu pot sa-mi imaginez cum as mai putea avea o relatie cu un barbat cand prima noastra partida a fost un fiasco!
Maria: Daca merge totul super bine, e clar ca ma voi gandi de doua ori inainte sa spun adio unui astfel de barbat! Nu se intampla des sa dai peste unul super talentat!
Veronica: Hai sa va spun o faza: acum cativa ani, eram moarta dupa un tip. El dupa mine mai putin. Ii eram cam indiferenta, ce sa mai. Am avut ocazia, la un moment dat, sa facem sex. Eu am facut-o sperand ca-i schimb sentimentele si ca ma va placea mai mult. Evident, m-am inselat! Dupa aceea, am regretat enorm.
Maria: Mie mi se pare totuna, fie ca astept, fie ca nu. E o chestiune de dorinta si atat. Istoria viitoare nu se va schimba deloc fie ca o fac in prima seara sau in a o suta.
Simona: Cu iubitul meu de acum e adevarat, am facut-o din prima zi. Recunosc, nu aveam asteptari prea mari si voiam mai mult sa ma asigur ca nu ma va uita. Poate suna prosteste, dar un sarut mi se parea prea comun… Se pare ca nu m-am inselat, din moment ce mai suntem si acum impreuna. Insa recunosc, a fost un pariu riscant.
Manuela: Dar voi nu va ganditi niciodata ce crede celalalt despre voi?
Simona: Dar de ce sa fim numai noi acelea care-si fac griji legate de „imaginea” noastra? Pana la urma, suntem amandoi in aceeasi oala. M-am culcat cu el, nu singura, nici cu vreun prieten imaginar!
Manuela: Stiu, stiu, in teorie suna minunat. Dar, in plan concret, stim cu toatele ca noi nu suntem privite la fel ca ei!
Veronica: Eu nu dau doi bani pe impresia pe care as putea s-o las! Doar ca nu vreau sa fiu luata drept proasta! Daca simt ca sunt respectata, ca ne respectam reciproc… nu vad unde-i problema…
Maria: Mie nu mi s-a parut niciodata ca as fi fost mai putin respectata doar pentru ca m-am culcat cu un barbat din prima seara. Pur si simplu pentru ca mereu asta s-a intamplat pentru ca eu mi-am dorit-o, pentru ca asa am ales eu.
Veronica: De fiecare data cand m-am culcat cu un barbat, asta a fost pentru ca stiam ca urmeaza sa am o relatie cu el. Nu am avut niciodata asa-numitele aventuri de-o seara. Cu sau fara sex in prima seara, stiam ca iubitul meu mai asteapta si altceva decat asta de la mine.
Manuela: Pentru mine, singura modalitate in care un barbat imi demonstreaza ca ma respecta este asteptarea. Chiar daca ma doreste, chiar daca il doresc, trebuie sa astepte!
Cred ca discutia prietenelor noastre este edificatoare, ilustrativa pentru modul in care gandesc femeile din ziua de azi.
Este clar ca implicarea in cazul unui raport sexual nu este aceeasi de ambele tabere. Prin simplul fapt ca ei penetreaza, iar noi suntem penetrate, balanta implicarii devine inegala. Chiar daca nu putem vorbi de la inceput de sentimente, este clar ca prezenta anumitor elemente de atractie este indispensabila: o anumita voce, un miros, o atitudine. In prima faza a seductiei, cea care precede actul sexual, toate acestea sunt esentiale. De la aceasta complicitate, mai mult la nivel de pareri, opinii, se trece la complicitatea sexuala. Aceasta include acel simt al intelegerii corpului celuilalt, dincolo de cuvinte.
Iar pentru noi, femeile, este esential. De ce este atat de importanta prima seara? Pentru ca patul este un mediu excelent pentru a-l cunoaste pe celalalt. Si nu ma refer aici la gradul de definire al pectoralilor sau fesierilor sai. Aici vom observa daca cel ales este tandru sau daca este egoist, daca este indraznet sau timid. Dincolo de placere, ne vom transforma in atenti observatori, culegand informatii pretioase. Totusi, indicat ar fi sa nu ne transformam in niste “cercetatori†prea severi: li se intampla rar sa dea tot ce au mai bun din prima seara. Pentru ca nici nu stiu ce ne dorim de la ei si merg mai mult pe ghicite, pe dibuite. Sa nu uitam ca o sexualitate implinita are nevoie de „ajustari” mutuale. Iar toate astea se intampla in timp.
Se simte insa in discutia de mai sus o ambivalenta specifica epocii noastre. Exista femei care se mai tem inca sa nu fie catalogate drept „usoare”, insa in acelasi timp, cu toatele recunosc importanta vietii sexuale si a placerii. Ce a aparut insa nou: frica de a nu fi luata drept obiect. Care, mai nou, oricat de inedit si de amuzant vi s-ar parea, incepe sa apara si in cazul barbatilor.
Asa cum v-am obisnuit, data viitoare le dam lor cuvantul.
