Pierderea apetitului sexual apare ca fapt intalnit foarte des in ultimul deceniu in cadrul unui cuplu sau unei persoane single. Una dintre ultimele teorii elaborate asupra acestui fenomen neobisnuit din punct de vedere biologic este aceea a tensiunilor si frustrarilor datorate unui orgoliu prea mare, orgoliu uman ‘creat’ de modul in care a evoluat societatea. Cea mai probabila explicatie este recent formulatat de catre cercetatori si abordeaza apetitul sexual scazut ca efect al suprasexualizarii simbolice a posesiilor materiale care ne inconjoara, fiind astfel tentati sa pierdem din vedere senzualitatea proprie oamenilor. Atunci cand un Porshe sau o sticla scumpa de sampanie capata conotatii falice se pierde din vedere senzualitatea barbatului din spatele obiectului.
O serie de renumiti sexologi au elaborat chiar ideea pierderii apetitului sexual datorita exagerarii laturii agresive a sexualitatii, mai ales in mass media. Statisticile globale sunt alarmante in sensul ca arata o extindere din ce in ce mai mare a acestui fenomen si a efectelor sale asupra societatii. Un procent de 60% din populatia americana, persoane casatorite, recunosc faptul ca au contact sexual cu partenerul/partenera doar o data pe saptamana, iar in Anglia procentul persoanelor din aceeasi categorie este mai mare, chiar o mare majoritate afirma ca nu simte lipsa activitatii sexuale.
Ideea generala a acestor articole si statistici alarmante este efectul stresului cotidian si al noilor prioritati ale omului anilor 2000 asupra vietii sale sexuale, un efect negativ prin puterea de presiune a factorilor socio-profesionali. Scenariul este acesta: cuplul se confrunta cu epuizare si la sfarsitul unei saptamani stresante de lucru, plina de deadline-uri, conferinte, telefoane, e-mailuri si observatii din partea sefului, fiecare din cei doi parteneri isi doreste doar odihna, ‘plictiseala’ in weekend, in haine supradimensionate, pentru a nu exprima sau induce in celalalt o stare de dorinta sexuala. Se prefera confortul simplist senzualitatii.
S-a incercat a se gasi o rezolvare din perspectiva psihologiei si sexologiei in special datorita numarului mare de persoane care recunosc aceasta problema. Expertii ne sfatuiesc sa depunem efort si in aceasta latura a vietii noastre la fel de mult cum ne folosim resursele psihice si fizice in munca. De prea multe ori ne autoconvingem ca daca ceva nu merge de la sine, mai ales un act sexual, mai bine renuntam la a mai incerca. Aceasta premisa este complet eronata, pentru ca nu se va obtine nimic prin renuntare. Ceea ce ne recomanda specialistii este efort sustinut, schimbare a viziunii asupra problemei mari si asupra micilor frustrari prin discutarea lor cu partenerul/partenera, si multa vointa pe parcurs.
Erotismul este in mare parte compus din elemente de forma, din gesturi, postura si atitudine generala, insa, pe langa aceste elemente de forma, conteaza foarte mult dispozitia de moment si disponibilitatea; sa nu mai vorbim de importanta lipsei de constrangeri de orice natura care pot impiedica exercitarea unei functii umane esentiale: sexul. Aceste doua lucruri pot fi usor modificate prin perseverenta, tocmai ce lipseste pentru a ne putea elibera de efectele mai putin dorite ale stresului cotidian. Cred ca orice cuplu isi poate rezolva o astfel de problema prin forte proprii, insa uneori este nevoie de mai mult si atunci intervine consilierea de cuplu sau apelarea la un sexolog.
