Tandrete, cuvinte dulci, muzica romantica, lumanari, merge si un dans, imbratisari, preludii „consistente”, grija fata de partener si placerea lui… toate astea suna bine, dar parca suna in exces. Imperativele epocii in care traim, ne indeamna spre o atmosfera de alcov care este cumva prea ca la carte. De cele mai multe ori, ne este teama sa cascam atunci cand ne plictisim, de pilda, de petalele de trandafiri insirate prin toata casa, de preludiile compuse din saruturi delicate si la fel de dulcege ca si florile de mai sus. Ne este teama pentru ca partenerii nostri au de multe ori anumite imagini preconcepute in ceea ce ne priveste. Sigur, nu este neaparat vina lor. Nici nu stiu daca exista un vinovat anume. Dar faptul se explica mai ales prin aceea ca au fost bombardati cu diverse zvonuri, articole, studii mai mult sau mai putin stiintifice despre cat de greu suntem noi de multumit.
Au primit informatii cu caracter particular care au fost insa extinse la nivelul de litera de lege. Astfel a rezultat ca suntem cu toatele sensibile. Sensibile in sensul acela care are de-a face cu o productie sporita, excedentara a glandelor lacrimale. In concluzie, noua ne plac filmele de dragoste. Pentru ca ne plac, plangem la ele. Ne mai plac chestiile pufoase (animale, maimutoi, papuci) si, in concluzie, ne pomenim invadate de ziua noastra de o adevarata gradina zoologica, fie ea si de plus. Ne dam in vant dupa bluesuri si ne topim ca o bucata de ciocolata la soare cand sunt invitate la un astfel de dans, chit ca el se limiteaza la mutarea succesiva a greutatii corpului de pe un picior pe altul. Suntem innebunite dupa barbatii care ne tin protectiv de dupa umeri, ne aduc flori si ciocolata si ne rasfata cu cate o cina productie proprie.
De fapt, toate cele de mai sus contribuie, fiecare in felul ei, la crearea unei atmosfere propice sexului, contactului sexual, caci, nu-i asa, in asternuturi se petrece pana la urma legitimarea iubirii noastre. Vreau sa va spun un lucru: cateodata rolul de printesa pe care ni-l conferiti nu ne prinde. Sau pur si simplu in ziua si momentul acela nu avem chef de atributele regalitatii, oricare ar fi acelea.
Va reamintesc ca sexul, inainte de a fi comunicare si tandrete, inainte de a fi informatie, este instinct, este animalic, este o pulsiune naturala pe care o avem dinainte de a citi cateva tratate si vreo cateva sute bune de articolase despre el. Si nu e nimic murdar si nimic rau in asta. Invatati sa va bucurati de sex, sex in sine, nu preludiu, nu vorbe dulci picurate in ureche. Si, cu riscul de a le scandaliza pe feministe, va mai spun ca, sa fii dominata in pat de un anume tip de barbat, care stie sa gestioneze domeniul de lupta, nu e chiar asa de rau si nici nu ma simt deloc oprimata. De altfel, cred ca o stiti si voi si nu inteleg de ce va e atat de teama s-o recunoasteti. E bun si desertul, dar de ce sa sarim peste etape? Daca ai parte numai de ciocolata, intr-o buna zi o vei gasi fada.
Un pat in care se respecta regulile impuse de societate, modele de conduita si politete este dupa mine un teren arid. Este solul unde fanteziile mor, se usuca si noi odata cu ele. Prefer un vagin analfabet, care nu cere si ia direct, care nu spune „multumesc”, dar fericit, unuia spilcuit, aranjat, politically correct, care cere permisiuni si face temenele, dar plictisit, atat de plictisit… cat despre penis, il prefer vanator si nu baiat de pension.
Va doresc ca sexul sa va semene cu o flama si nu cu biata flacara a unei brichete sau a unei lumanarele. Fie ea si parfumata.
