Aud din ce in ce mai des povestiri despre fructul interzis, despre genul acela de pseudo-relatii care isi pretind autenticitatea doar pentru ca au privilegiul de a fi secrete, ascunse de privirile indiscrete ale celorlalti. Este, daca vrei, din punctul meu de vedere, una dintre afectiunile acestei generatii, careia ii recunosc farmecul, desi a inceput sa se transforme pe alocuri, intr-un cliseu deloc usor de suportat. Izul acela de mister, de sarada magnifica intr-o lume plana exista, fara indoiala, in alte vremuri, cand dragostea era atat de mare, incat devenea coplesitoare, iar tu erai nevoita sa faci sacrificii pentru a pluti, pentru a reusi sa ajungi la calcaiul lui Dumnezeu. O comunitate potrivnica, familiile cu ranguri sociale diferite si incompatibile, o casatorie initiala impusa, acestea erau, nu-i asa, motive suficient de puternice si cat se poate de concrete, care puteau determina nasterea unei astfel de legaturi tainice, careia imi permit sa-i dau anumite valente aproape sacre. Dar ce se intampla cand nu exista obstacole exterioare? Cand unicile piedici puse in calea unei relatii sunt cele impuse de tine si de lumea ta interioara? Cat de curata, de veritabila mai este o astfel relatie? Si cat de benefica este ea pentru sufletul tau?
Imbatranim de fericire. Intr-o mansarda fara flori. M-am gandit foarte mult la versul acesta, adica daca am taia din ecuatia asta mansarda saracacioasa, prilejul de intimitate, lipsa florilor, am mai imbatrani de fericire? Mi-ai fi tu de ajuns? Parca in timpurile noastre, incercam cu disperare sa pastram formele, insa ignoram cu indolenta fondul. Si George Tarnea, si Nicu Alifantis cantau despre forta lui, a iubitului meu de a ma revela pe mine si reciproc, iar datorita acestei minuni, eu as reusi cumva sa iubesc mizeria din jurul nostru, poluarea dintre noi, zgomotul tramvaiului in zori de zi, pentru ca ar fi a noastra, dintre noi, in zorii nostri de zi, si nu invers. Nu mizeria, poluarea sau zgomotul i-ar conferi lui sau mie sarmul care ne lipsesc. Pentru ca lucrurile fortate nu au valoare, nici macar pe termen scurt. Degeaba te chinuiesti sa dormi o noapte in masina, la Vama Veche, daca iti permiti o camera de hotel. Degeaba stati dezbracati intre patru pereti din cauza caldurii insuportabile, daca iti permiti nenorocitul acela de aer conditionat. Degeaba furi saruturi, daca nu exista nimeni sa le impute. Degeaba faceti dragoste pe ascuns, daca pana si Biserica Ortodoxa insasi a devenit mai toleranta. Oricat de greu ti-ar fi sa recunosti, relatia ta este un kitsch. Si trebuie sa fii constienta de asta, pentru ca este nevoie sa intelegi ca, desi ti-e greu sa-ti imaginezi, exista ceva mai mult, trairile pot fi mai profunde. Romeo si Julieta nu se plimba pe toate drumurile, iar tu trebuie sa refuzi sa fii o Julieta artificiala. Traieste-ti propria istorie, scrie-ti-o in manualul mintii, trebuie doar sa fii convinsa ca o faci cu majuscule, pacatuieste, asadar, curat.
Mai exista si o alta varianta, cea a handicapului sentimental, cum o numesc eu. Am un prieten care se entuziasmeaza foarte repede si transforma orice femeie intr-o veritabila muza, atata vreme cat ii este interzisa, dintr-un motiv sau altul. Isi construieste lumi, isi plamadeste semnificatii, concepe copii imaginari, purifica suflete. Traieste la intervaluri constante de timp romane, devine drama, se metamorfozeaza in poezie. Aceste femei raman zidite ca niste Ane ale lui Manole in zidurile mintii sale pentru totdeauna si face, alaturi de ele, salturi ireale peste vremuri si peste spatii populate de extraterestri. Micile escapade nocturne, intalnirile spontane cu fiice ale lui Zeus, atmosfera tensionata, ii confera un aer de personaj tragic, il conserva insufletit, verde in timpul iernilor geroase.
Si totusi, cand aceste femei cu puteri miraculoase asupra sufletului amicului meu devin cat se poate de posibile, vraja se destrama. De fiecare data are aceeasi revelatie hilara, aceeasi mirare enorma ca si ea, iata, are din cand in cand dureri de cap, si ea trebuie sa se depileze, si ea are nevoi fiziologice, ca noaptea doarme, ca ziua lucreaza, ca are si tristeti lumesti. Dumnezeule Mare, asta vine mereu ca o stupefactie, mereu ramane perplex. Si intotdeauna pleaca mai departe, spre alte lirici care au ramas nedescoperite. Saltul cu aceeasi persoana nu va mai fi niciodata la acelasi nivel, nu te va mai izbi in aceeasi masura cu tamplele de culmile semete.
Probabil toti ne-am confruntat cel putin o data cu aceasta situatie. Cand poate ani intregi am tanjit, am sperat, ne-am resemnat sau poate nici macar, poate doar ne-am bucurat de niste momente singulare in viata noastra, care se tot repetau din vreme in vreme, fara sa aiba urmari concrete si, cu toate acestea atat de bine delimitate de restul existentei noastre. Iar fantezia aceasta poate dura cateodata, o viata intreaga, doar daca nu ar deveni niciodata suficient de realizabila. Cand iti dai seama cu intristare ca povestirile lui au ramas la fel de seducatoare, dar ca urechile tale nu mai sunt la fel de receptive, cand realizezi ca este acelasi, ca il recunosti atat de bine, dar parca ai inceput sa ai dioptrii care te impiedica sa-l mai vezi la fel de colorat, ca un soi de ceata insuportabila se asaza intre voi, tocmai acum, acum cand este mai aproape ca niciodata sau, mai bine spus, cand vrea sa fie atat de aproape.
Si ramai putin surprinsa ca realizezi faptul ca ai fost mereu indragostita de felul sau de a iubi, insa de a iubi pe oricine altcineva decat pe tine. Ca din cauza unui timp ciudat care trece, il transformasei intr-un personaj de care te bucurai in lipsa unei carti bune si ca personajul are putere doar atata vreme cat, nu-i asa, ramane dracului un personaj. Si aici, cred eu ca apare handicapul. Pentru ca aceste salturi fenomenale nu isi pot pastra farmecul atata timp cat le rationalizezi, atata vreme cat te opresti din drum sa le planifici. Salturile trebuie facute din mers, trebuie sa te ia prin surprindere. Sexul are miez, da, sexul are miez, atata vreme cat ai orgasm, si nu cata il faci cu un om frumos. Tot asa, iubirea asta nu e atat de complicata cum ni se spune de mici. Este sau nu e si punct. Daca Pamantul e rotund, nu exista, resemneaza-te. Daca Pamantul e o castana, atunci bucura-te.
