Prima noapte

Daca data trecuta am vorbit despre virginitate, astazi ne vom referi la pierderea ei. Desi in ultimul timp se observa o minimalizare a importantei acestui moment, ajungand sa semene in multe cazuri cu o vizita la medicul stomatolog, prima noapte ne marcheaza pentru totdeauna. Atunci se pun bazele dezvoltarii ulterioare a sexualitatii noastre. Si daca noi nu am fost tocmai informate in legatura cu acest aspect, daca parintii nostri, din pudoare prost inteleasa sau dintr-o viziunea mult prea conservatoare, nu au stiut sa dialogheze cu noi ori, daca au incercat, nu au folosit cele mai potrivite cuvinte, sa incercam sa nu repetam greselile lor.

Trecand peste dorinta de a brava sau de a soca, observabila la multi adolescenti, majoritatea resimt fata de prima experienta un amestec de teama si dorinta. Aparitia dorintei sexuale, transformarile prin care corpul trece in faza pubertatii ii sperie putin si a face pasul inseamna a patrunde in lumea adultilor. Nu degeaba se spune “am devenit femeie/ barbat”. Ceea ce nu stiu adolescentii este ca, pana la acest statut, de maturizare, mai sunt de parcurs multe etape. Corpul este pregatit, ca un fruct ce s-a copt incetul cu incetul si acum intra in faza de desavarsire.

Dar temerile sunt diferite de la fete la baieti. Fetelor le este frica mai ales de suferinta, de durerea din timpul penetrarii. Au auzit tot felul de relatari de la prietene sau persoane mai in varsta si multe dintre ele se contrazic. In timp ce unele femei s-au plans de o durere insuportabila, altele nu au avut absolut nicio problema. Mai exista si temeri legate de aspectul fizic, teama ca nu sunt suficient de frumoase sau suficient de dezvoltate. Pe piata trupurilor, competitia este mare, iar adolescenteii cad cel mai usor prada modelelor impuse de media si de societate. Daca sunt prea slabe, prea grase, cu sanii mult prea mici, cu soldurile prea late sau din contra, daca au acnee… adolescenta se confrunta cu o multime de complexe.

La nesiguranta legata de partea fizica, se adauga si cea de natura psihica. Oricat de independenta s-ar declara o fata, oricat de lipsita de prejudecati, va avea mereu o mare neliniste in adancul inimii: aceea sa nu fie parasita dupa ce actul s-a consumat. Ne-a fost inoculata, mai mult sau mai putin direct, ideea ca virginitatea noastra este un mare dar, ca un certificat de garantie, si ca, odata ce renuntam la ea, ne pierdem bunul cel mai de pret, devenim niste produse perisabile. De aceea, dorim sa fim asigurate ca cel pe care-l vom “cadorisi” merita ceea ce va primi.

De cealalta parte a baricadei, se afla fetele care sunt dezgustate de detaliile de ordin anatomic si care il privesc pe cel cu care au primul contact sexual ca fiind un om care depune un efort, care se supune unui sacrificiu, unei munci incomode. Ideea unei hemoragii le face sa-i atribuie valente chirurgicale “medicului” lor, cel care e atat de dragut incat sa se inhame la o atare interventie. Dezvirginarea isi pierde din calitatile usor mitice si devine un act pur fizic, neigienic, neplacut, chiar usor scabros, dar necesar.

Baietii sunt mai degraba obsedati de ideea de performanta. Ii ingrozeste gandul ca nu vor fi la inaltime, ca nu vor sti sa faca fata situatiei. De aceea, exista atatea cazuri de adolescenti care mint, care exagereaza pana la patologic performanta sexuala, virgini care pretind ca au “avut” zeci de femei, ca sunt atat de experimentati incat ar putea sa-si dea doctoratul in sex. In lumea baietilor, orice poate deveni obiectul unei competitii, iar patul nu face exceptie de la aceasta regula.

In acelasi spirit, pe adolescenti ii mai ingrijoreaza un alt aspect: marimea penisului lor. Oricat de rizibil ar suna, ei petrec multe ore masurandu-l, comparandu-l si intrebandu-se daca dimensiunile lui ii asigura statutul de “bine dotat”.

Toate aceste temeri sunt normale. Daca trupul si hormonii lui sunt pregatiti, nu inseamna ca si psihicul este gata. De multe ori, cele doua functioneaza si se dezvolta in ritmuri diferite si trebuie sa stim sa le ascultam si sa se diferentiem.

Acea “prima data”, noaptea pe care am asteptat-o cu atata emotie, nerabdatori sa stim cum va fi “dupa”, lasa mereu o amprenta. Uneori, amintirea este numai buna de pus in rama, alteori i-am da cu mare placere un “delete”.

Un prim contact care “decurge” fara incidente, de genul celor ridiculizate de teen-movie-urile americane, nu inseamna neaparat o garantie a extazului, a placerii innebunitoare, insa reprezinta primul pas din dinamica amoroasa. Dorinta de a-si descoperi corpul si de a cunoaste si trupul celuilalt se aprofundeaza. Astfel ia nastere complicitatea intre amanti, incercarea de a darui si de a schimba, de a se maturiza impreuna.

Din contra, daca aceasta “prima data” lucrurile merg prost, din diverse cauze, pot aparea angoase si inhibitii.

Nu trebuie insa sa privim situatia ca fiind tragica. Prima experienta nu este niciodata usoara si nu conduce decat in foarte rare cazuri la marele freamat, mare frison, cel despre care am auzit ca ne zgaltaie lumea din temelii. Dar daca acest “botez” amoros se desfasoara in cadrul unei relatii unde sentimentele au locul lor bine stabilit, iubirea va va ajuta sa treceti peste orice obstacol.

Asadar, prima noapte nu este numai o chestiune de penis si de himen. Este si o problema a inimii si nici nu stiti cat de folositoare se poate dovedi.