Chiar si la noi, o societate mai conservatoare decat cele occidentale, varsta la care au loc primele experiente sexuale a scazut dramatic. De la mireasa, imaculata la port, la corp si la suflet pana la adolescenta de azi, total dezabuzata, dezinvolta, lipsita de inhibitii (sau, cel putin, asa ii place sa se considere), s-au petrecut tot felul de transformari. Daca in mod traditional, ideea de sex era legata doar de casatorie, acesta neputand fi conceput in afara ei, s-a promovat apoi sexualitatea ca modalitate de cunoastere a fiintei iubite. Facem dragoste fiindca ne iubim, fiindca tinem unul la altul. Acum insa pana si acest concept este privit ca fiind demodat. Acum facem sex pentru ca ne place. Punct.
Acesta noua privire aruncata asupra vietii se poate sa-si aiba radicinile intr-un feminism prost inteles si si mai prost aplicat, datand din turbulentii ani ’60. Dorind sa nu mai fie supuse pulsiunilor si dorintelor masculine, sa fie independente, femeile au pierdut din vedere faptul ca independenta nu este identica cu lipsa de atasament si au privit transformarea de viziune ca pe o ocazie de a-si lua revansa, de a fi ele cele care preiau comanda asupra campului “ostilitatilor†amoroase. Acestor conceptii li s-a adaugat si presiunea mijloacelor media, care, de-a lungul ultimilor ani, au popularizat ideea ca toata lumea are o viata sexuala libera, descatusata, lipsita in totalitate de tabuuri. Sa avem oare de-a face cu o noua prejudecata, chiar daca ideea pare sa propovaduiasca libertatea, cu noi sabloane care se impun din paginile tuturor ziarelor si din emisiunile tv? De fapt, avem de-a face cu un nou tip de sclavagism. Nu ne-am eliberat de autoritatea masculina decat pentru a trece sub o alta stapanire: cea a uniformizarii comportamentelor sexuale. Nu mai dam glas propriilor dorinte, cum ar fi fost ideal, ci unui model care ne este impus cu la fel de multa violenta ca mania consumerismului.
Am devenit consumatoare feroce pe plan sexual, negandu-ne individualitatea si mutilandu-ne modul de a ne privi corpul si sexul in asa fel incat sa ne potrivim sablonului universal. Adolescentelor de azi le este aproape rusine sa admita ca au facut sex cu X sau cu Y pentru ca ar simti ceva pentru ei. Cele mai multe imping aceste fapte sub eticheta permisiva a experimentarilor de tot felul. Sentimentele au ajuns sa fie aproape dispretuite si identificate cu slabiciunea. Adolescentele de azi nu mai iubesc, ele au pofte, li se nazare, au chef, cam aceste cuvinte apar in motivatiile pe care le ofera, lor sau altora. Cu cat numarul partenerilor este mai mare, cu atat spun ca se simt mai frumoase, mai putin complexate, mai implinite. Cu cat este mai mare detasarea cu care intra in patul cuiva, cu atat sunt mai vrednice de respectul si acceptarea grupului din care fac parte.
In lumea de azi, nu numai barbatii fac liste cu noile cuceriri, ci si femeile, iar sexualitatea incepe sa semene din ce in ce mai mult cu un hipermarket Carrefour duminica. Aglomerata, dominata de frenezie, cu multe produse care ademenesc si nu lasa nimic in urma lor.
Parintii care, ingrijorati de fenomen, isi imagineaza ca impunandu-le restrictii vor reusi sa le „tina pe calea cea dreapta”, se insala. Caci dorinta de a scapa din acest tarc al interdictiilor va fi cu atat mai mare. Adolescenta trebuie facuta sa se intrebe ce vrea ea cu adevarat, care este idealul spre care tanjeste. Cand se vorbeste atat de mult despre ce am facut, despre ce posedam, ar trebui sa ne intrebam, macar din cand in cand, cine suntem in mijlocul acestei bulimii sexuale.
Lumea de azi este atat de intesata de simboluri sexuale incat sexul s-a banalizat. Deja pornografia face parte din meniul zilnic, fiind privita doar ca un accesoriu chic, cool, perversiunile sunt privite ca fiind de bon ton. Ma intreb daca azi sexul vinde, cum se spune mereu, maine, cand acest instrument va deveni atat de comun incat va trece neobservat, la ce vom mai apela? Daca astazi un parfum este promovat printr-o imagine falica, maine ne vom servi de violenta?
In numele unei libertati prost-intelese, abuzam in primul rand de noi. Incercand sa se salveze de restrictii, nu-si dau seama ca pica in alte capcane, cu mult mai periculoase, care duc la pierderea individualitatii. Virginitatea la 18 ani ajunge sa fie privita ca o povara rusinoasa, ca un bagaj care incomodeaza si de care isi doresc sa se debaraseze imediat, fara dureri si fara complicatii. Am ajuns sa ne imaginam o lume in care fetele sunt deflorate pe cale chirurgicala.
Specialistii sustin insa ca, in spatele bravadei si a aerului de cuceritoare, aceste fete ascund o mare teama, sperand in van ca libertinajul le va salva de complicatii si suferinte. Nu spunem ca implicarea este lipsita de pericole, doar ca este o dimensiune necesara, fara de care viata ne trece in van, fara greutate, fara sare si piper. Aceasta este o experienta adevarata, veritabila, si nu contabilitatea contactelor sexuale, reactualizata saptamanal.
