Partenerul perfect

Fiecare dintre noi ne dorim un partener perfect,care sa ne iubeasca si sa ne faca viata frumoasa.Daca pana sa ne casatorim el venea cu flori si bomboane,dupa casatorie vine ne imbratiseaza in fuga si se tranteste pe canapea…iar noi stam si ne gandim ce s-a intamplat cu barbatul de care ne-am indragostit ? Nu s-a intamplat nimic,el acum „s-a vazut cu sacii-n caruta” si s-a linistit…Daca il intrebi ce se intampla el da din umeri nedumerit si-ti spune ca totul e in regula. Barbatul inainte de casatorie lupta pentru a cucerii femeia iubita,deci face ceva pentru ca asa trebuie,aduce flori si bomboane pentru ca are un scop.Dupa ce s-a casatorit,isi aduce aminte mai rar ca trebuie sa isi surprinda sotia cu gesturi frumoase,nu pentru ca nu isi mai iubeste sotia,ci pentru ca nu mai trebuie sa lupte. Noi spunem ca nu ne mai iubesc barbatii,dar e gresit. Barbatii ne iubesc in continuare,doar ca noi suntem vesnic nemultumite.Ba ca nu ne aduce flori,ba ca nu apreciaza ce facem noi,ba ca noi „slugarim” toata ziua….si de aici incep certuri,care poate daca la inceput sunt marunte,in timp pot distruge o relatie. Solutia? Barbatul ar trebui sa se gandeasca mai des ce ii face placere sotiei si sa se straduiasca sa o faca sa se simta apreciata si iubita,iar femeia sa nu il critice,sa nu faca remarci de genul „sotul Georgianei face cutare lucru, iar tu…” sa vada partile bune ale sotului ca daca ne-am casatorit atunci sigur trebuie sa aiba si ei ceva bun…in concluzie solutia unei casnicii reusite e simpla:ambii parteneri trebuie sa il iubeasca mai mult pe celalalt decat pe sine si atunci…totul merge ca pe roate.