Orgasmul si tirania falsei normalitati

Cand vine vorba de viata sexuala, ne intrebam adesea sunt normala daca…?. Iar aici punctele de suspensie pot fi completate de o suita de variante. Nu ne simtim sigure pe noi si atunci intervine tendinta de a ne diagnostica, de a incerca sa ne plasam intr-o tabara, cea a normalilor sau cea a “bolnavilor”. Numai ca normalitatea insasi se dovedeste un concept lipsit de sens, aproape imposibil de definit. Personal, definesc normalitatea ca acea stare si totalitate de practici care servesc unui individ sa atinga un anumit grad de satisfactie fara ca prin asta sa faca rau altora sau propriei persoane. Dependenta de un anumit tip de comportament, de exemplu, nu poate fi catalogata drept normala daca, in timp, aduce prejudicii persoanei. Fumatul multumeste pe moment, dar in timp consecintele sunt grave.

Cu toate acestea, ne tot intrebam inca din adolescenta, sunt normala?.

In ciuda miilor de articole, emisiuni, educatiei sexuale de care acum beneficiem, tot avem strangeri de inima din diverse motive. Unul dintre punctele nevralgice ar fi orgasmul si toata miriada de ramificatii din jurul lui. Sunt normala daca ajung cu greutate la el? Sunt normala daca n-am orgasm decat in cateva pozitii? Sunt normala daca nu am decat orgasm clitoridian?

Da, esti normala. Sa ne intelegem: sa ai orgasm ori de cate ori faci sex e ceva rar. Putine femei se pot lauda cu asta. Si asta pentru ca orgasmul feminin este conditionat de o serie de variabile. Oboseala, stres, medicatie, experientele trecute, proasta dispozitie – iata tot atatea explicatii posibile. Nu stiu daca ati observat, dar de cele mai multe ori stim inca dinainte ca, orice ar face el, nu vom avea orgasm. Simtim asta. Iar insistentele nu ajuta. Sigur, partenerului ii e greu sa inteleaga. De aici, numarul mare de femei care simuleaza.

O alta himera este cea legata de prezenta/ absenta orgasmului vaginal. Anumite voci au facut femeile sa creada ca sunt mai putin… femei din cauza asta, uitand un anumit aspect: chiar si in cazul orgasmului clitoridian, desi punctul de pornire este clitorisul, “finisul”, etapa finala are loc tot in vagin. De orice fel ar fi orgasmul, indiferent de zona erogena care-l provoaca, la sfarsit tot despre contractii ritmice, involuntare ale muschilor vaginali vorbim. Ba chiar recent, din ce in ce mai multi sexologi afirma ca toate orgasmele sunt vaginale, deosebind mai degraba intre orgasmul cu punct de plecare vaginal sau clitoridian.

O alta situatie care ne face sa ne intrebam daca suntem “normale” e cea legata de favorizarea anumitor pozitii. Poate ati observat ca, odata dobandita experienta din punct de vedere sexual, veti prefera anumite pozitii in detrimentul altora. E firesc. Stimularea unor anumite zone usureaza orgasmul in timp ce altele il blocheaza. Cate femei, atatea practici. Depinde de ce muschi intra in joc, de cat de mult ti-ai antrenat acei muschi, de contactul cu partenerul (unele prefera sa aiba acces la expresia acestuia, sa fie privite sau sarutate in timpul penetrarii, vorbind in acest caz mai degraba de aspectul emotional, psihologic decat de cel pur sexual etc).

Desi masturbarea feminina a facut pasi spre recunoastere, inca ne e teama sa recunoastem ca o practicam. Iar cand o facem, ne intrebam daca e firesc sa ajungem foarte usor si repede la orgasm atunci cand ne masturbam si mai putin usor atunci cand facem sex. In medie, s-a demonstrat ca o femeie care-si cunoaste corpul si a descoperit ce butoane trebuie activate poate ajunge la orgasm prin masturbare in trei minute! De cate ori ni se intampla asta cu un barbat?

Chiar si atunci cand avem o relatie stabila, dureaza un timp pana cand partenerul ne invata corpul, pana cand stie ce ne place si ce ne stimuleaza si ce nu. Chiar daca avem grija sa-i comunicam asta, adaptarea nu se va petrece in mod instantaneu.

Asadar, noi toate, cele care ne punem astfel de intrebari, suntem normale. Nu este nimic in neregula intrucat, pur si simplu, nu exista o regula. Este aproape ridicol cum tirania satisfactiei sexuale a ajuns sa ne faca sa ne punem astfel de intrebari. Industria pornografica, detabuizarea anumitor teme, nonsalanta sporita in abordarea acestor subiecte – toate astea au ajuns sa ne convinga de faptul ca femeia e o masinarie careia i se pot contabiliza “piesele reusite” si rebuturile – unul dintre efectele adverse. Or, asa ceva nu exista. Nu suntem masini, iar sexul nu este o industrie.