V-am anuntat acum ceva vreme ca voi scrie si eu un editorial despre curaj. Toata revistele care se respecta au un editorial despre curaj. M-am gandit sa vorbim despre curajul de a o lua de la capat… nu conteaza in ce domeniu. De curind citeam un interviu cu Jacques Salome care spunea ca orice mare schimbare inseamna la inceput singuratate. Oamenii care te inconjoara sunt obisnuiti cu tine intr-un anumit fel si se vor opune schimbarii tale, nu o vor accepta, iar aceasta este cea mai grea incercare pentru tine. Nu schimbarea in sine va fi cea care iti va consuma resursele ci incercarea de a-i convinge pe cei la a caror parere tii ca esti tot tu, ca nimic esential din ceea ce e de apreciat la tine nu a disparut, ca te definesti la fel, dar folosind alte repere.
Cand hotaram sa o luam de la capat? Cand drumul pe care am pornit odata nu a dus nicaieri sau, poate, dimpotriva, a dus la ceva atat de urat incat vrem sa ne dezicem total de rezultat; cand suntem atat de dezamagiti incat am sterge cu buretele un capitol intreg al vietii noastre. Nu este o atitudine pe care o sustin. Nu cred ca ar trebui sa stergem nimic, chiar daca am putea. Invatam cate ceva din orice experienta, fie ea chiar neplacuta, iar uitarea ei ne-ar putea determina sa repetam greseala. Ar trebui sa ne-o asumam – nu mai mult decat este cazul, insa!!! – si sa mergem mai departe, sa indraznim sa facem schimbarea.
Se pare ca oamenii se impart in trei categorii in ceea ce priveste atitudinea fata de o situatie dezagreabila. In primul rand ii avem pe cei care cu greu recunosc chiar si fata de ei insisi ca nu le place contextul in care se afla, cei care se incapataneaza sa-si spuna ca totul e perfect. Avantaj: o buna perioada chiar reusesc sa se convinga ca totul e minunat; dezavantaj: sunt cei care, atunci cand se trezesc fata in fata cu o realitate pe care au refuzat sa o vada, sufera dezamagirea cea mai crunta.
In al doilea rand ii avem pe cei care constientizeaza nevoia schimbarii, dar nu au curajul sa o duca la bun sfarsit. In schimb se plang prietenilor pana cand acestia ajung sa le spuna in fata ca este cazul sa faca ceva, isi plang de mila, dar se complac in continuare intr-o situatie pe care o considera mai buna decat o alta noua, necunoscuta. Prefera raul pe care il stiu atat de bine sau, in cel mai bun caz, un caldut multumitor, decat un dus rece, desi – spun doctorii – este revigorant si face bine la sanatate. Avantaj: cunosc exact limitele fericirii de care pot avea parte; dezavantaj: stiu ca aceste limite nu pot fi depasite.
Din a treia categorie fac parte cei care au spus NU unei posturi care i-a dezamagit si au mers mai departe, au indraznit sa schimbe ceva in viata lor si sa considere ca merita mai mult decat aveau la un moment dat. Avantaj: simt ca viata lor le apartine si ca depinde doar de ei ceea ce va urma; dezavantaj: exact ceea ce spuneam mai sus – trebuie sa se redefineasca si sa-i convinga si pe ceilalti ca sunt aceiasi, dar totusi altfel.
La prima vedere ar putea parea ca eu am insirat aici trei tipuri de personalitate, incepind de la un tip mai slab, trecind printr-unul mai previzibil, dar tot slab si ajungind la un al treilea, puternic si de dorit pentru toata lumea. Total gresit!!! – v-am pacalit putin. Oare unele dintre voi se simt intr-una dintre primele doua situatii si cred ca acolo vor ramane ca o fatalitate… chiar ereditara? Nu este adevarat. In realitate avem de-a face cu trei etape prin care trecem inainte de a efectua schimbarea. La inceput totul este perfect, apoi nu mai e perfect, dar noi refuzam sa admitem, urmeaza partea in care nu avem ce face – trebuie sa recunoastem, traversam perioada in care ne multumim cu ce avem incercind sa vedem doar partile bune, incepem apoi sa recunoastem fata de apropiati ca totusi lucrurile nu sunt chiar lapte si miere, ne mai complacem putin, ne gandim ca ar putea fi mai rau daca am face o schimbare totala si… in final… hotaram ca meritam mai mult si… mergem mai departe!
Asta am vrut sa va spun. In oricare dintre etape v-ati afla sunt sigura ca veti refuza compromisul si ca veti avea curajul sa rupeti in mii de bucati capitolul pe care il traiti acum si sa incepeti unul nou. Da, poate ca v-ati impacat cu ideea ca nu are rost sa mai schimbati ceva dupa ce n-ati facut-o mult timp, dar impacarea aceasta nu va dura si nu trebuie sa credeti ca sunteti slabe. Este firesc sa fim atasate de ceva ce a ocupat mult din timpul sau sufletul nostru, dar daca nu am schimbat inca nimic a fost pentru ca nu am vrut nu pentru ca nu am fi fost in stare.
Va doresc sa ajungeti cat mai repede la a treia etapa; oricum veti ajunge la ea, dar ar fi pacat sa aiba loc aceasta cand va fi prea tarziu ca sa va mai bucurati de ceea ce v-ati fi dorit sa se intample in timp ce le traiati pe primele doua.
Va salut si… pe data viitoare!
