Lucruri pe care nu trebuie sa i le spui lui

Relatiile au un vocabular al lor. Niste replici, un anumit mod de a formula gandurile fiecaruia, anumite stereotipuri care se infiltreaza cu o repeziciune uimitoare. Si relatiile mai au o putere: au darul de a ne face sa spunem lucruri pe care le uram si pe care am jurat ca nu le vom scoate niciodata pe gura. Lucruri in care nu ne recunoastem. Atunci cand derulam in minte respectivul dialog. Afirmatii gratuite sau rautacioase. Clisee cat casa si care nu spun nimic. Acuzatii care ar trebui de fapt sa fie aruncate in obrazul intregii populatii masculine, nu numai in cel al partenerului. Si deci inutil sa le formulati. Cred ca nu ne-ar lipsi, niciunuia dintre noi, un ghid al bunelor maniere in cuplu. Pe care sa-l mai rasfoim din cand in cand si pe care sa-l si aplicam.

Puteti sa jurati cu mana pe inima ca n-ati spus niciodata macar una dintre urmatoarele?
Toti sunteti la fel!
Nu, nu sunt toti la fel dupa cum nici noi nu suntem toate la fel. Afirmatia mi s-ar parea jignitoare. Mi-as simti negata individualitatea, inclusa intr-o gloata fara nume. Deci, nu-i mai spune ca sunt toti la fel. In plus, poate sa ajunga sa priveasca asta ca un fel de scuza. Sa creada ca defectele lui sunt generice asa ca la ce bun sa incerce sa corecteze ceva? O astfel de acuzatie nu-ti va face niciun bine. Nu imi pot imagina decat un singur lucru mai rau: sa il compari cu exul.

Prietenele mele cred ca te porti urat cu mine
In primul rand, prietenele tale dau dovada de o lipsa acuta de tact. Daca ar fi asa, tu ai fi prima care ar observa si nu cred ca ar fi nevoie ca o terta persoana sa intervina si sa-ti spuna cat de dezastruoasa este relatia ta. In al doilea rand, nu vei face decat sa-l determini sa dezvolte o antipatie uriasa fata de ele, sa le califice drept bagacioase si barfitoare. Pe de alta parte, nu este indicat ca el sa stie ca relatia voastra este intoarsa pe toate fetele atunci cand iesi cu fetele.

”Prietena mea a fost ceruta in casatorie” si suspinul aferent
Stim ca baietii se sperie si fug atunci cand aud de nunti, nasi, logodne si copii. Dar mai rau decat atat mi se pare o abordare indirecta. Probabil unii v-ar spune ca in acest fel testezi apele. Vezi in ce fel de rauri se scalda el. Daca i-ar surade ideea, daca viseaza si el la pampersi si botosei crosetati. Cred ca ar functiona metoda asta cu un barbat prost. Mai naivut asa, ca sa fiu delicata. Daca insa nu ai de-a face cu un asa exemplar, mai bine te abtii. Caci intentia ta e transparenta ca apa plata. Aia cumparata si imbuteliata.

Crezi ca e mai draguta decat mine?
Pe asta chiar sper ca nu ati mai spus-o de cand aveati 15 ani. Pentru ca e incredibil de imatur si extrem de “unsexy”. Si pentru ca e o intrebare masochista. Pentru ca tradeaza lipsa ta de incredere in tine insati si pentru ca singura il faci pe el sa-ti vada posibilele defecte. Pentru ca e stupid si pentru ca orice ar spune el, tot prost pica. Si pentru ca e o intrebare masochista. Daca zice da, ai sa te inverzesti pe dinauntru. Daca zice nu, mai ales cand respectiva este clar o frumusete, dupa toate standardele, o sa-l acuzi ca este mincinos. Sau ca are gusturi proaste. Dar, ups, te-a ales pe tine asa ca gusturile lui nu pot fi in totalitate dezastruoase, nu-i asa?

“N-am nimic!“ atunci cand iti ies flacari pe nari si fum pe urechi
Pe asta, recunosc, eu una am comis-o de multe ori. Ce e mai grav e ca stii si tu ca este evident “ca ai ceva”. Ca expresia chipului tau graieste mai multe decat o carte deschisa. Sprancenele incruntata si unite la mijloc, buzele stranse, ochii mijiti – toate astea nu indica tocmai o stare de veselie si bunadispozitie. Sau faptul ca n-ai mai scos o vorba de trei ore incoace, lucru total atipic tie. Recunoasteti, atunci cand el intreaba a treia oara “S-a intamplat ceva?” si tu ii latri inapoi “Nu, absolut nimic”, si voua v-ar veni sa urlati de nervi. S-o admitem: este o tehnica de culpabilizare. Vrem sa-l facem sa se simta vinovat pentru ceva anume, fara sa formulam o acuzatie exacta. Pur si simplu sa se simta prost ca respira.

Nu-i asa ca-mi sta bine in rochia asta?
Ce incercam sa obtinem cu astfel de intrebari? Este evident: complimente. Daca el nu face efortul de a le oferi singuri, i le vom smulge noi. Avem nevoie de aprecierea lui, asta e clar. Sa nu-mi spuneti ca va imbracati frumos, va machiati trei ore si va chinuiti la sala numai de dragul vostru. N-am sa va cred. Dar sa cersesti complimente este o greseala. In plus, ce satisfactie va mai ofera cand va spune “da, esti draguta” numai pentru ca ati pus voi intrebarea cu “nu-i asa” in coada?

Colegul tau a fost promovat. Tu ce mai astepti?
Asta e una grea. Oribila. Nu puteti spune ca asta e o metoda de a va stimula partenerul, de a-i intari increderea in sine. Chiar daca esti convinsa ca el este cel mai bun in domeniul sau de activitate si ca ar merita zece mii de promovari, nu o spune, nu sub forma aceasta. Denota lipsa de educatie, lipsa de tact, de inteligenta si cam de ce altceva mai vreti voi. In plus, va confera imaginea unei tate, unei ariviste, pe care de fapt o preocupa mai mult fluturasul lui de salariu decat sentimentul de implinire profesionala a implicatului direct. Adica a lui.