Pentru ca ne place sa punem amorului o coroana cat mai impunatoare pe frunte, numai crini si cale si orhidee, eventual carnivore, ne imaginam mereu ca, atunci cand se destrama, la baza stau motive cat se poate de serioase, sobre, imbracate in costum si cu camasa incheiata la toti nasturii. Pentru ca iubirea e importanta, vitala, fatala pe alocuri, si asa credem ca trebuie sa fie si contextul care duce la uciderea ei. Numai ca, helas, nu mereu se intampla asa. De fapt, statistic vorbind, peisajul nociv este de dimensiuni reduse, aproape meschine, in cele mai multe cazuri. Cat o fi iubirea de mare, gigantesca, uriasa, cateodata o buturuga marunta-maruntica, chiar o aschie, poate sa ii doboare carul triumfal.
Cand se vorbeste de despartiri, se aduc mereu in discutie cazuri celebre, cu mult invocatii Romeo si Julieta, lupte cu parintii, cu societatea, smulgeri din mediul obisnuit, familiar, diferente ireconciliabile, adultere rasunatoare. Nimeni insa n-ar recunoaste ca a spus adio pentru ca el nu ducea gunoiul, de pilda.
Ganditi-va numai cum izbucneste o cearta. O soseta de care te impiedici a zecea oara. Clasicul capac al pastei de dinti lasat stingher si, evident, neinsurubat. Inca o zi in care el, ramas fara job, nu a trimis niciun cv, nu a dat un singur telefon si si-a petrecut dupa-amiaza jucand NFS. Inca o luna in care ea si-a dat tot salariul pe haine. Parca peisajul isi pierde din culorile tari, rosul sangeriu si albastrul dorului sfasietor sunt ocupate de maroniuri, griuri si bejuri. Culori mult mai potolite, deloc tragice, dar infinit mai tracasante.
Si ohoo, odata rupte zagazurile certurilor domestice, cu greu mai poti fi calmate spiritele. Pentru ca de la gunoi se sare la verisoara care a incercat, odata, acum 4 ani, sa-ti “deschida ochiiâ€. Sau la mama care apare mereu neanuntata. La obiceiul tau de a arunca firele de par de pe perie in wc si de a uita sa tragi apa dupa ele. Cuvinte grele, puls accelerat, ochi iesiti din orbite, usi trantite, ea plangand cu suspine in dormitor, el dand drumul la meci ca sa nu mai auda plansul ei, ea plangand mai tare si tot asa.
Uneori, conflictele acestea se sting de la sine. Fiecare se descarca, transmite doza necesara de reprosuri, trece o jumatate de ora si el intreaba “ce mancam la cina?â€. Asta pana la urmatorul gunoi nedus. Si tot asa pana cand certurile ajung sa faca parte din rutina zilnica.
Si totusi, uneori, se intampla ca rezerva sa se epuizeze. Unul dintre ei sa clacheze chiar atunci cand parea in apogeul domesticirii. Cand credeai ca ea s-a obisnuit cu gandul ca tu nu concepi sa treaca o luna de zile fara sa-ti cumperi o pereche de pantofi si vreo doua-trei de bikini, te trezesti ca si-a facut bagajul si s-a mutat la prietenul Paul din facultate. Sau, tocmai cand te felicitasesi ca a incetat sa te mai piseze cu spalarea vaselor imediat dupa masa, cu impaturirea servetelelor inainte de a va aseza la cina, ea a hotarat sa accepte o bursa in Japonia si sa puna in stand by relatia voastra si certurile care o macinau.
Si asa arata finalul lipsit de glorie al unei povesti, altminteri, frumoase. Necazul cu aceste mici-uriase amanunte, care ajung in timp sa ni-l faca pe cel de alaturi insuportabil, e ca ne obtureaza privirea, ne-o incetoseaza si ajungem sa distingem cu greu si ceea ce e cu adevarat frumos, lucrurile care merita salvate dintr-un naufragiu. Cel mai des se intampla ca povestea pe care o traim sa ajunga sa ni se para o masa amorfa in care e din ce in ce mai greu sa plutim pentru ca ni agata de membre, in inotul nostru, tot felul de obiecte-rebut. In final, ajungem sa obosim si sa calculam distanta pana la cel mai apropiat punct de refugiu si, cu ultimele farame de puteri, pornim intr-acolo lasand in urma insula plina de amor, dar si de sosete neridicate, galeti de gunoi neduse si analize amanuntite ale extrasului de cont.
Asa ca eu zic sa mai uitam de tragediile cu majuscule, de incompatibilitati si de numaratul orgasmelor si sa ne mai coboram privirea din cerul instelat azi, plin de cumulonimbus, inspre sosete, carduri, monitoare nesterse de praf… Pentru bunul mers al relatiei. Si pentru o viziune mai realista.
