Imi amintesc cu multa placere de cat succes s-a bucurat editorialul din urma cu multe saptamani „Fantoma primei iubiri”; am primit mesaje de la cei care au adresa mea de e-mail cu indemnul de a mai aborda astfel de teme si saptamana aceasta am hotarat sa vorbim tot despre o fantoma… si tot despre o iubire, dar nu din trecut; astazi vorbim despre fantoma iubirii pe care o credeam prezente.
Tin foarte mult la a nu pune problema in termeni perimati, extrasi din celebra carte „Femeile vin de pe Venus iar barbatii vin de pe Marte” – (sau cam asa ceva), cum ar fi diferenta dintre barbati si femei, cum noi ne dorim dragoste iar ei sex, cum noi ne dorim romantism iar ei ne raspund pragmatic… acestea sunt doar teorii! Uimitor cum ne atrag pe toti teoriile cand suntem in afara lor; ce ne facem, insa, atunci cand ne situam in plin centrul formulei, cand ni se pare ca nimic nu se potriveste cu ceea ce am invatat in Facultatea de psihologie sau in „Totul despre sex” si ca situatia noastra este unica, avind doar vagi trasaturi de repetabilitate care o leaga de celebrele… teorii?
Hm… fantoma iubirii de astazi… pariez ca s-a intamplat multora dintre noi si cunosc femei carora li se intampla acum. Povestea este cea veche: seductie, pasiune, prietenie (uneori etapele sunt putin inversate pana aici), relatie minunata, timp, relatie mai stransa, timp, relatie mai mult in public decat in doi, timp si… in continuare, relatie… ei, aici e aici! Ce urmeaza aici? Apare o situatie ciclica in care periodic se redescopera dragostea de la inceput cu mici etape de oboseala, plictiseala ori rutina sau se trece intr-o faza moarta in care tot ceea ce va mai tine impreuna sunt activitatile administrative, prietenii comuni si, eventual, un copil doi care se afla la mijloc? Aceasta este situatia guvernata de fantoma unei iubiri, situatie pe care, nu stiu de ce, am tras concluzia ca o resimt mai mult femeile decat barbatii.
Ajungi aici si incepi sa iti pui intrebari. Vine acasa (probabil tarziu!) pentru ca acasa esti TU sau pentru ca acolo este locul in care doarme, mananca si isi schimba hainele? Faceti dragoste dintr-un simplu impuls fiziologic intre un barbat si o femeie sau pentru ca te vrea pe TINE? Incerci sa iti aduci aminte cand ti-a facut ultima oara o surpriza si cand si-a parasit „gasca” mai devreme pentru ca iti promisese ca mergeti la teatru si, intrebarea cea mai importanta: cand s-a uitat la tine ultima oara? Ma refer la uitat „de-adevaratelea”, la privirea lunga de pe vremea cand il interesa fiecare gest al mainii tale si fiecare expresie a ochilor tai. Raspunsurile nu iti plac, te darama, iti cauzeaza migrene si iti vine sa-l strangi de gat! Pana aici, insa, n-as spune ca totul este pierdut. Exista o cale inapoi catre celalalt, dar probabil trebuie sa o cautati impreuna.
Urmeaza o perioada grea pentru tine, in care simti ca totul continua doar in virtutea inertiei, in care iubirea voastra nu-ti pare ca a disparut, insa… nici nu se mai afla acolo… doar pluteste ca o amintire dulceaga care te face sa treci de la o stare la alta, o singuratate in doi, cum am auzit spunind pe cineva… si inca nu s-a terminat totusi… Stiti cand cred eu ca s-a terminat? Atunci cand ajungi la intrebarile despre tine:
Il saruti pentru ca asta iti doresti in acel moment sau pentru ca intotdeauna l-ai sarutat inainte de culcare?
Va doresc o saptamana in care sa nu fiti nevoite sa puneti puncte de incheiere unor capitole din viata voastra, dar, daca nu aveti ce face, va doresc, de asemenea, sa aveti puterea sa nu le lasati doar niste amarate de puncte de suspensie…
