Fiindca trebuie sa-mi iau in primire coltul meu de Flu, asezat indaratul rubricii marinimos botezate „Dragoste si sexâ€, nu m-am putut abtine sa incep prin a incerca, a patrusutecinspea oara, sa ma lamuresc ce e cu atat de pe nedrept dezbatuta dilema: cand facem dragoste, cand facem sex?
De buna seama ca, in ambele cazuri, vazuta din avion sau prin gaura cheii, situatia de la fata locului pare aceeasi si poate fi descrisa printr-un verb care, desi e vechi de cand limba romana, inca mai face sa roseasca domnisoarele, fie ele mai tinere sau mai experimentate. Si totusi, exista aceasta nevoie de nuantare, care pe noi, baietii, reuseste sa ne aduca la disperare si sa ne faca sa ne luam cu mainile de par, orice ar mai insemna asta in ziua de azi.
In ceea ce ma priveste, daca mi-ar putea da cineva inapoi tot timpul pe care l-am petrecut ciondanindu-ma cu fetele pe tema asta, cred ca m-as intoarce in clasa a saptea. Sau, cel putin, cu senzatia asta de pierdere de vreme am ramas, fiindca in prea putine cazuri am reusit sa clintesc prejudecatile – fiindca, daca sunteti sincere cu voi, o sa recunoasteti ca femeile pastreaza in minte stancile din care trebuie sa fi fost plamadit, initial, muntele lui Venus.
E adevarat ca, din fericire, genul asta de replica – „noi facem dragoste, nu ne f…m!“ – apare preponderent in perioadele incipiente ale unei relatii. Nu pentru ca dupa aceea s-ar transa in vreun fel diferendul lingvistic, ci pentru ca, pe masura ce relatia evolueaza, obisnuim sa vorbim mai putin si sa facem mai mult – ce-o fi sa fie – sex sau dragoste.
Mai nasol e cand esti tanar si suficient de liber incat sa-ti permiti sa nu lasi relatiile sa treaca de etapa incipienta. Atunci ai parte, cum va ziceam, de o sumedenie de pareri critice pana la isterie, daca iti trece prin cap, ca baiat, sa vrei sa faci altceva decat dragoste.
Nu as vrea sa generalizez, dar treaba sta cam in felul urmator: daca domnisoarele carora poti sa le vorbesti despre actul copulativ in termeni firesti sunt Principatul Monaco, domnisoarele care nu fac decat dragoste sunt China. Asta poate sa nu fie deloc deranjant, daca esti genul de baiat care stie sa-si puna fermoar la gura atunci cand vrea sa-si atinga un anume scop. Sau poate sa te enerveze foarte tare, daca ai un anume principialism sexual, care iti spune ca nu trebuie sa lasi senzatia ca ai facut dragoste cu toate fatucile carora le-ai reglat, intru comuna placere, fluxul hormonal.
Nu de alta, dar sigur ca fiecare baiat tine minte anumite nopti, pe care le-a petrecut cu anumite fete, si care i-au lasat in gura un gust narcotic, de once-in-a-lifetime, si pe care le-ar putea incadra la categoria „a face dragoste“. Si cine ar vrea sa le intineze amintirea folosind aceleasi cuvinte pentru orice cotaiala care urmeaza unui exces de tequila in club?
Si-atunci, imi veti spune, care-i problema? Fiindca, iata, si eu recunosc ca exista o diferenta intre a face dragoste si a face sex. Sau, cel putin, sunt pe cale sa recunosc.
Pai, simplu: problema e ca nu as putea gasi acel set de ingrediente care sa garanteze ca o partida de amor se incadreaza la una dintre cele doua categorii. Altfel spus, o femeie pare sa stie dinainte daca ceea ce se va intampla se va numi a face dragoste sau a face sex, in functie de toanele ei de moment. Mie exact asta mi se pare imposibil: eticheta, cred eu, nu poate fi pusa decat mult dupa ce s-a stins si tigara de dupa.
Am ascultat de-a lungul vremii o sumedenie de variante si teorii, unele de relativ bun simt, altele de-a dreptul trasnite, precum:
• Faci dragoste atunci cand respecti orarul clasic de comuniune, care include un preludiu exagerat de lung si un postludiu inutil de afectuos. Asta e o prostie: multi barbati se supun acestui program diavolesc doar din politete si ca sa faca impresie buna, in timp ce mintea le e in alta parte, fara sa fie prea afectati de ce se intampla intre ei si cearsaf.
• Se numeste ca faci dragoste atunci cand iubesti persoana cu care faci sex, sau macar cand esti indragostit. Asta e varianta care se intampla sa fie adevarata de cele mai multe ori – dar nu intotdeauna, fireste. Caci ia ganditi-va voi mai bine: oricat de indragostite ati fi sau ati fi fost, chiar ati facut dragoste mereu in perioada aceea? Nu cumva au fost si cazuri in care ati inceput noaptea facand dragoste, iar spre dimineata v-ati pomenit tragandu-v-o ca orbii? Sau nu s-o fi intamplat sa va dedulciti si la formele secundare de sex? Cum s-ar numi asta, „a face dragoste cu gura“?
• Faci dragoste atunci cand intervine in schema si o anume forma de afectiune romantioasa – bazata sau nu pe sentimente. Asta, probabil, este felul in care se perpetueaza printre fete mitul zburatorului sau al lui Don Juan: genul de barbat care stie sa vada o vioara si sa atinga coardele sensibile in locurile unde ceilalti barbati au vazut doar carne roz. Dar nici varianta asta nu mi se pare onesta: s-ar putea numi ca faci dragoste cu orice fata care isi lasa hainele la intrare, daca esti cat de cat inteligent si un pic mai putin badaran.
• Faci dragoste numai intr-o anume ambianta si intr-un anume decor. Da, daca va vine sa credeti, am auzit-o si pe-asta. Aprindeti lumanarele prin tot dormitorul, dati foc betisoarelor parfumate, destupati sticla de spumos, puneti CD-ul cu „Special Music for Special Moments“ si gata! – orice calareala ordinara a devenit partida de amor. Nu va mai zic de ce mi se pare asta o tampenie de proportii galactice – pentru ca n-as mai avea cuvinte pentru urmatoarea – dar pot sa va intreb invers: chiar sa nu fi simtit niciodata senzatia aia de a fi facut dragoste dupa o partida de sex absolut nepregatita – pe marginea vreunui drum public sau prin camera din dos a vreunei petreceri?
• Faci dragoste cand nu folosesti prezervativul. Cu prezervativ, faci doar sex. Da, si mie era sa-mi cada berea din mana cand am auzit teoria asta.
Am incercat sa-mi explic si din considerente lingvistice care ar putea fi cheia problemei. Pana acum vreo suta si ceva de ani, nu exista a face dragoste. In afara de cuvantul cu f, aceasta realitate se exprima in termeni precum „a avea pe cineva“, „a iubi“ sau „a te culca cu cineva“. Expresia „a face dragoste“ vine, cel mai probabil, din frantuzescul „faire l’amour“, pe cand „a face sex“, mult mai recent intrata in vocabular, se trage din englezescul „to have sex“.
As fi fost gata sa spun ca tocmai asta ar putea fi diferenta: „to make love“ implica „sa faci“ ceva, sa fii activ, sa dai, pe cand „to have sex“ sugereaza o atitudine mult mai pasiva: trebuie „sa ai“, „sa primesti“. Dar, daca imi aduc aminte mai bine, multe dintre fete se simt mai aproape de ideea de a face dragoste atunci cand nu fac nimic altceva, decat sa stea cu ochii in tavan sau in perna. Si-atunci, nici macar asta nu poate fi o explicatie universal valabila.
Ma gandesc ca poate ma lamuriti voi. Daca nu, nu e nicio problema: o sa-mi preiau coltul de Flu marcat de o oarecare doza de confuzie – dar stiti si voi ca, atunci cand vine vorba de dragoste si sex, confuzia se poate dovedi un ingredient de baza.
