Facebook-ul dauneaza grav relatiei

Ca si cum amorul nu era un domeniu destul de incalcit, presarat cu tentatii, slabiciuni si defecte cat cuprinde, fara reglementari clare si cu brese de neimaginat, a trebuit ca pe lumea asta sa mai apara si Facebook-ul. Unii, naivi din fire, s-au bucurat si au crezut ca l-au apucat de picior pe dumnezeul comunicarii in persoana. Ca, vezi doamne, telefonul, messengerul si emailul erau deja instrumente perimate, iar love-ul asta contemporan are nevoie de unelte moderne, in ton cu moda.

Sigur, perechile ideale nu respira aerul verzuliu si toxic al geloziei. Pe ea o lasa rece ca el daruieste cuiva o “oaie” in farmville, iar el ramane la fel de neclintit daca ea lasa complimente pe wall-ul unui tip care-si zice “macho lover” si care mai si arata ca unul. La fel de sigur insa, perechile astea ideale cu o fundatie cam cat Casa Poporului si cu niste ziduri groase ca un buncar nu prea exista.

Eu, sincera sa fiu, nu am cont pe Facebook. Din simplul motiv ca nu gasesc niciun motiv valid pentru existenta lui. Nu mi-am propus sa castig niciun fel de top al oamenilor cu cei mai multi prieteni, nici nu simt nevoia sa ma afiliez la o anumita comunitate. Caci am vazut ca exista o foame absolut insatiabila de “friends”. Facebook a fost marketat si ca un bun instrument al “regasirilor”. Daca ai pierdut legatura cu colegul Ionica din liceu, te trezesti intr-o buna dimineata macinat de dor si speri ca dumnezeul Facebookului ti-l va reda, cu username, galerie foto si linkuri in toata splendoarea lui. Eu, mai mizantroapa – veti spune – sustin ca daca ai pierdut legatura cu Ionica, nu prea ti-ai dorit, de fapt, cu adevarat, sa o mentii. Recunosc: lista de messenger ii include pe toti cei carora le caut tovarasia. Restul sunt mofturi, umori de moment si nu-mi vor face zilele sensibil mai triste.

In primul rand, se presupune ca operam o preselectie. Etapa aceasta exista si in “viata reala”, numai ca procesul pana cand cineva este taiat sau acceptat pe lista este mult usurat si are loc in timp record. Aici e relativ simplu: afli din prima ce fel de muzica ii place. Analizandu-i gusturile, ii poti creiona un profil socio-cultural, stii daca va situati in peisaje asemanatoare. Pe de alta parte, la fel de usor, profilul poate fi “mistificat”, “cosmetizat”. Cunosc personal oameni care pozeaza pe facebook in mari iubitori de literatura si care nu au mai citit un roman de cand au dat bac-ul. Desigur, minciuna si exagerarea sunt la fel de prezente si atunci cand vezi un individ in carne si oase, insa atunci avem la indemana instrumente prin care il putem demasca, prin care il putem “citi”. Pe Facebook suntem vaduvite de sansa descifrarii limbajului corporal, nu mai exista privirea aceea vag virata la stanga, nu mai exista roseata de pe fata care fac sa ni se aprinda beculetele de avertizate: “Atentie, Pinocchio la orizont!”.

De asemenea, oameni care pot parea spontani, spirituali, mai spumosi ca sampania in mediul virtual, in realitatea de la lumina zilei se pot dovedi posesorii mandri ai unei limbi de lemn si emitatorii celor mai mari platitudini din emisfera de nord.

Un alt aspect sensibil este cel legat de intimitate. Pana acum partenerii suspiciosi aveau de scotocit prin telefoane si mailuri. Acum le plang de mila. Saracii nu au de verificat, analizat, filtrat doar pagina impricinatului, ci sarind cu suspiciunile din link in link, din cont in cont, se pierd in hatisurile de prieteni ai prietenei prietenului fost prietenului fost fost prietenei etc. Lanturile virtuale ale gelosului nu se termina niciodata si ii prind urechile in chingile neincrederii rasarite la tot pasul.

Daca in lumea reala, situatiile generatoare de conflicte apar mai rar sau pot fi mai usor “camuflate”, pe Facebook pe langa faptul ca sunt mai dese, ele mai sunt si vizibile oricui. “De ce i-ai dat accept aluia”, “Dar tu de ce i-ai dat accept aleia?”, “Dar cu ce-am gresit? Doar vorbim”, “Da, da, am vazut ce vorbiti voi” – sunt replici usor imaginabile intr-un cuplu cu conturi pe Facebook. Sigur, daca nu esti gelos inainte, nu te va infecta brusc microbul dupa ce prietena si-a facut cont pe reteaua de socializare respectiva. Numai ca vei avea mult mai multe ocazii – fondate sau nu – sa te inflamezi aprig.

Persoanele care nu inghit cu usurinta gandul ca celalalt sa aiba prieteni de sex opus, sa iasa cu respectivii singuri, vor suporta greu prieteniile virtuale. Pentru aceste persoane, internetul este o lume de posibilitati care, teoretic, cel putin, se pot materializa oricand intr-o tradare. Si e atat de usor sa flirtezi pe internet, e atat de usor sa aluneci de pe panta simplului act al comunicarii spre aceea mult mai incitanta, a ilicitului care e nu inca tocmai ilicit, dar contine dulcea promisiune ca poate deveni.

Asadar, cantarind pro-urile si contraargumentele, in balanta atarna, pana la urma, mai greu hibele retelelor din punctul de vedere al unei relatii. Efecte pozitive nu prea am vazut. Gelozii inflamate, ego-uri ranite, suspiciuni, persoane care hartuiesc – asta, da, si din belsug. Voi v-ati confruntat pana acum cu “facebook”-gelozia?