Datorita sentimentelor pe care le putem trezi, inspira, ajungem in situatii in care niste cunostinte de diplomatie nu ar strica deloc. De multe ori, trebuie sa ne confruntam cu situatii cel putin delicate. Cred ca multora dintre noi li s-a intamplat la un moment dat sa primeasca o declaratie de dragoste careia n-am stiut cum sa-i raspundem. Dintre aceste declaratii, care sunt si ele de mai multe tipuri, cele facute de oameni pe care-i credeam amici pur si simplu sunt cel mai dificil de tratat.
Faptul ca intr-o zi te pomenesti cu cel mai bun prieten, tovarasul tau de confidente si de cumparaturi, ca-ti marturiseste ca te-a iubit dintotdeauna, te poate bulversa si lasa muta de uimire. Este socant sa afli ca omul cu care ti-ai petrecut multe ore din viata discutand cate in luna si-n stele, caruia aveai curajul sa-i vorbesti despre cele mai intime probleme, inclusiv suferintele tale cauzate de altii, are si el la randul lui propriile scenarii dramatice si ca in acestea chiar tu ocupi rolul principal.
Cum sa raspunzi unor astfel de efuziuni se poate dovedi a fi mai greu decat in alte cazuri de iubire neimpartasita. E mai greu tocmai pentru ca cel care o emite este un om apropiat tie, pe care nu vrei sa-l ranesti, dar, pe care, tocmai pentru ca trebuie sa-l refuzi, ti-e imposibil sa n-o faci.
Pe de o parte, este o pierdere tocmai faptul ca, de obicei, dupa astfel de marturisiri, va fi greu sa reinnodati relatia pe care tu o stiai si pe care o apreciai. Adica este greu sa mai fii prietena cu un om care ti-a marturisit faptul ca reveriile lui cu tine nu erau tocmai platonice. Nu vreau sa generalizez, dar, daca vei continua sa te vezi cu el, exista niste riscuri de care trebuie sa fii constienta. Oricat i-ai explica tu, fie ca o faci pe tonul cel mai bland, fie ca esti ceva mai dura, ca nu poate fi nimic intre voi, asta nu inseamna ca el, automat, va inceta sa se gandeasca la tine. Daca alegi sa iesiti in continuare la cafea, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, atunci afectiunea lui va gasi un sol prielnic si o hrana pe masura, continuand sa infloreasca.
Sa refuzi un prieten este mai greu decat daca ai face-o cu un necunoscut intr-un club. In cel de-al doilea caz, refuzul poate fi categoric, poate sa sune cum vrei tu, fiind improbabil sa existe urmari pe termen lung. Cu un amic, este o cu totul alta mancare de peste.
Am auzit de cazuri in care fetelor puse intr-o astfel de situatie li s-a nazarit ca ar fi un premiu de consolare dragut sa petreaca o noapte cu el. Nu face o astfel de stupizenie.
Nu vei face decat sa-i dai sperante si nu vrei sa-si petreaca urmatorul an din viata retraind si amintindu-si acea unica noapte de amor, nu? Daca mai nutresti cat de cat sperante ca el iti va fi prieten in continuare, adica si dupa ce si-a luat inima in dinti si s-a hotarat sa-ti vorbeasca, cu aceasta conduita le vei putea ingropa linistita in mormanul de frustrari carora le vei da nastere. Ciudat cum ceva frumos in esenta, care ar trebui sa duca la fericire si extaze perpetue, poate sa declaseze tristeti si umori indezirabile.
Exista, dragele mele, situatii cand dragostea nu ne bucura. Cand dragostea apare neinvitata, ca un musafir prost-crescut si cu care nu stim cam despre ce am putea vorbi. Daca deunazi impartaseam o multime de subiecte comune, azi ne trezim in mijlocul unor taceri la fel de confortabile ca un pat de ginecolog. Cand se intampla asta, parca tuturor ne vine sa strigam: „Stop! Stop! Asta de unde-a mai aparut? Nu e ceea ce-am comandat eu!”.
Din pacate, atunci cand fanteziile iau nastere, nimeni nu ne cere permisiunea si nici nu ne achita nimeni taxe de copy-right pe motiv ca suntem muze. Ne pomenim doar cu „produsul” in fata, gata finisat. O declaratie ni-l arunca in brate si e o senzatie cam ca aceea cand trebuie sa tii ceva foarte fierbinte in maini, cand nu ai prin preajma niciun prosop si nicio manusa cu care sa te protejezi si niciun spatiu in care sa-l lasi jos. Atunci te intrebi, pierduta: „Eu cu dragostea asta ce fac?”
