Nu cred sa existe o femeie macar, care de-a lungul timpului, fie in adolescenta, fie la maturitate sau la varsta intelepciuni, sa nu fi simtit gustul amar al infidelitatii partenerului de viata. Unele dintre noi sunt invatate inca de mici ca „asa sunt barbati, toti te inseala mai devreme sau mai tarziu” si ca pana la urma ceea ce conteaza este ca „tot acasa se intoarce”. Altele, cu o altfel de viziune asupra vietii in general si a vietii de cuplu in special, nu sunt atat de generoase si tolerante in privinta adulterului. Au dreptate si unele si altele, pentru ca in cele din urma conteaza cum te raportezi la ceea ce ti se intampla, cata importanta si valoare dai acestor aspecte ale vietii.
Un aspect consider ca este demn de mentionat in ceea ce priveste infidelitatea si anume ca cele mai multe dintre femei, cel putin intr-o prima faza sunt furioase si isi doresc cu ardoare partenerul inapoi in ciuda faptului ca acesta le-a tradat increderea, si in detrimentul celeilalte, care intotdeauna este vazuta ca fiind mai prejos. In aceasta etapa cele mai multe dintre femei nu se dau in laturi de la nici un tip de sacrificii si considera ca nu e nimic prea greu atunci cand vine vorba despre camin lor. Zis si facut, o data trecut hopul, si readus infidelului pe drumul cel bun, urmeaza, din punctul meu de vedere, partea cea mai dificila – reconstructia increderii in el, in relatie; redobandirea stimei de sine; arderea mentala a amintirilor despre ei; stapanirea acceselor de furie provocate de amintirea a ceea ce s-a intamplat si cred ca voi, cele care stiti despre ce vorbesc, ati putea adauga multe altele. Unele femei reusesc sa treaca, ce-i drept greu, peste aceasta perioada si merg mai departe, desi nu va mai fi niciodata la fel, alaturi de partenerul lor, pe drumul sinuos al vietii. Altele, desi reusesc sa-si recucereasca partenerul, il indeparteaza apoi, datorita faptului ca povara de a trai cu indoiala in suflet, simtind inca mult timp gustul tradarii nu le da pace si ceea ce este mai trist, le stirbeste demnitatea, le pune la indoiala sensul vietii, le nimiceste intreg sistemul de valori.
Si atunci, parerea mea este ca, nu infidelitatea in sine este importanta ci, mai degraba, daca poti sa traiesti cu ceea ce s-a intamplat, daca poti sa accepti acest episod ca fiind o bucatica din viata ta, daca poti sa mergi mai departe alaturi de el, fara a te distruge putin cate putin, in fiecare zi.
Psiholog Loredana Ionascu
