Noaptea trecuta mi-am petrecut-o intr-un pat strain. Nu regret, nu-mi plang de mila, nu dau vina pe el, nu spun ca el m-a impins in bratele celuilalt. El este cel la care ma intorc, la care revin. Cumva, dragostea „adulterina” ajunge s-o legitimeze pe cea legala. Cu celalalt nu construiesc nimic, casele lui se ridica in absenta mea, doar pielea mea poarta amprenta atingerilor lui. Insa pielea mea e muta si nu va depune marturie impotriva mea.
Intrebarea pe care mi-o pun: este a cui sunt? Am o nevoie de apartenenta si ea este cea care ma tradeaza. Asadar, daca atunci cand ma intorc dimineata cu alte mirosuri in par si cu o intrebare in ochi, cu o nedumerire in degete si cu o mirare in sange, sa stii ca e din cauza asta.
Dar si foamea mea de tine e mai mare. Si degetele mele, cu toata nedumerirea lor, te doresc in modul cel mai direct. Si dorinta lor este lipsita de echivoc. Stiu ca nu ai sa intrebi nimic. Stiu ca te te vei preface ca nu-mi vezi sfasierile pe care nu stiu sa le ascund de epiderma ta. Imi vei simti zgarieturile si eu iti voi spune ca m-au ranit copacii prin care am incercat sa ma catar. Si nu te voi iubi niciodata mai mult decat in momentele astea, cand vei incerca sa-mi pansezi ranile facute prin alte paturi, prin taramuri straine noua. Cand vei sterge sarutarile celorlalti cu gura ta.
E greu sa explic ardoarea mea si izvoarele pe care le gasesc in tine dupa ce ma scald in fluviile altora. Nu aduc cu mine suvite de par si nici scrisori pentru ca ma feresc de „dovezile” materiale, ele m-ar trage cumva spre real si de asta ma feresc cel mai mult. Nimic nu e mai strain de mine ca bovarismul. Cand plec de langa tine, n-o fac pentru taramul realitatii, itinerariile pe care le urmez au hartile scrise prin alte lumi. Doar tu esti aici, nimeni altcineva. Esti singurul care a invatat sa-mi pronunte numele, esti cel care stie sa ma defineasca. In foame, in strigat, esti cel care ma deseneaza, care sufla aer in plamanii si oasele mele, care face ca sangele sa-mi coboare spre pamant.
Si tacerea ta si frumusetea ta imi fac sangele sa taca atunci cand esti langa mine. Picaturile lui amutesc si curg spre tine. Esti buretele care-mi nimiceste povara si si-o aproprie, care-mi sterge fruntea cand am febra. Esti imbratisarea care ma ridica atunci cand ma prabusesc in prag.
Multi ar putea da cu piatra intr-o femeie care face o astfel de marturisire. O femeie care declara, simplu si clar, ca adulterul (urat si rece cuvant) o face mai potrivita, o deschide pentru dragostea de acasa? De altfel, astfel de marturisiri nu sunt o raritate. Am auzit multe femei care-si inselau partenerii spunand ca ii iubesc mai mult dupa ce-i tradeaza sau ca, cel putin, sexul „ilegitim” da un avant relatiei lor, aduce un plus de energie vietii in cuplu. Ba chiar sunt psihologi care spun ca astfel se poate salva o relatie letargica.
Eu spun ca e o terapie riscanta si, inainte de a va angaja in asa ceva, ar trebui sa vedeti daca puteti suporta temperaturi atat de inalte. S-ar putea sa fie o intreprindere mult prea temerara.
Multe dintre noi, atunci cand se intampla sa „calce stramb”, se simt sufocate de remuscari si ajunse in acest punct, exista doua variante: ori se comporta mult mai afectuos cu partenerul decat de obicei, voind sa compenseze printr-un surplus de atentie faptul ca pentru o noapte au uitat de el, ori, din contra, devin mult mai irascibile, cauta nod in papura oricarui lucru pe care el il zice sau il spune. Niciuna dintre variante nu este de dorit.
Unele sunt tacute ca mormantul, pot sa treaca ani de zile fara sa simta nevoia de a se „spovedi”, altele nu pot „tine in ele” si se hotarasc sa scoata „cadavrul” de sub pat in cele mai nepotrivite momente, rabufnind ca o oala sub presiune.
Pe de alta parte, sa recunoastem ca am dori cu toatele sa avem un barbat care sa ne vindece ranile lasate de altii. E dovada de iubire mai mare? Un astfel de barbat se ridica in ochii nostri prin siguranta si putere. Trebuie sa fii foarte stapan pe tine pentru a reusi asa ceva. In fata unui astfel de barbat, nu pot sa spun decat „jos, palaria!”. Insa acestia sunt la fel de rari ca trufele.
Tu ce fel de „adulterina” esti? Sau, daca nu esti, cum crezi ca te-ai comporta daca ai fi? Ia-o ca un exercitiu de imaginatie.
