Va vorbeam acum ceva timp despre conditionarile din dragoste. Incercam sa sparg putin bula dragostei pe care o umflam periodic cu pompa dezinteresului absolut. Caci asa ni se spune: ca dragostea pura, reala, cu certificat de autenticitate, este neconditionata si pica precum o vesnica ploaie pe pamantul etern insetat. Ajungeam la concluzia ca poate s-o naste din nimic, dar, cu siguranta, cand moare, exista cauze care pot fi completate pe certificatul de deces amoros. Astazi, pentru ca imi place sa joc adesea avocatul diavolului, ma mut pe partea adversa a baricadei si am vreo doua, trei vorbe (hai, mai multe) pentru cei care ajung la un moment dat cu gura punga si spun ca „nu merita sa iubesti”.
Daca bula initiala era prea roz, prea pufoasa, prea fara picioare intr-o lume in care aripile nu prea se dovedesc de ajutor, cea de acum e prea gri, prea plina de praf, inecacioasa, prea… de la tara !
Nu merita sa iubesti – suna ca „Nu merita sa investesti in orez caci anul asta se va manca mai mult naut”. Evaluarea iubirii ca investitie in exploatarea unei resurse umane. Cand afacerea nu performeaza, decidem ca domeniul nu mai e profitabil si sistam viitoare investitii. Cam asa ar arata tradus in limbaj de business esecul pe plan sentimental.
De fapt, ce e esecul aici? Cum poate fi el contorizat? Ce inseamna dezamagirea? Cum ar arata un bilant pozitiv? Nu am obtinut ce voiam, asa ca ne inchidem la noi in camera si decidem ca iubirea „nu merita”. Ca am dat prea mult si iata !, n-am primit nimic inapoi.
Si asa stam cu un picior incalcat intr-un papuc pufos si roz – cel al iubirii neconditionate (iubeste-ma asa cum sunt, iubirea poleieste si cerul poluat cu stele deasupra metropolelor), iar cu celalalt in sosonul de cauciuc al pragmatismului (nu merita, am investit prea mult si sentimente). Calea de mijloc pe unde s-a pierdut? Cum am cazut din vis in registrul contabil?
Inteleg spinul infipt si rana care sangereaza. Inteleg tresaritul inimii, trauma. Suferinta care te-nfasoara in nopti reci. Locul de langa tine pe care-l simti mare si gol. Dar nu pustii campurile din urma-ti, nu otravi nici fantanile. Caci tot tu le vei bea apa tulbure in care ti-ai aruncat resentimentele.
Nu poti trai intr-o stare de imunizare sentimentala. Nu s-a inventat inca inima care sa reziste in vid. Atata timp cat pielea ta simte, atata timp cat sangerezi in afara, o vei face si inauntru.
Nu lasa otetul sa-ti acreasca sangele si nu te uita cu ochi rai la lume caci oricare dintre actiunile astea va avea efect de bumerang. Se vor intoarce impotriva-ti.
Nu exista democratie si nici dreptate in lumea sentimentelor. Traim intr-un regim total arbitrar, in plina dictatura in care fiecare poate fi simultan tiran si biet oprimat. Si tu ai refuzat afectiune celor merituosi. . Sau, ma rog, celor pe care sistemul de valori ii califica astfel. Barbati buni, cu ochi blanzi, dar fara „zvacul” dupa care alergai tu. Si tu ai fost cruda, si tu ai trecut peste parti moi. Si tu ai facut covor din inima cuiva. Tine minte asta in momentul in care te erijezi in judecator intr-un teren de joaca unde nu exista decat participanti. Nu iti vine bine roba. Si nu, nici medalii de onoare nu se dau.
1, 2, 3, Play !
