In timp, viata sexuala a unei fete arata cam asa: masturbare, sex „normal”, sex oral, sex anal. De multe ori, ultima parte lipseste cu desavarsire. Motivul? Frica. De durere, de boli, de evenimente stanjenitoare. Nu exista un clasament al „fobiilor anale” pe care femeile le-au dezvoltat in timp insa, daca ar exista, ar arata probabil cam asa:
– Teama de accidente neplacute. Nimic nu e mai infiorator decat o scena romantica in care marele eveniment are in sfarsit loc, la finalul careia cei doi fie sunt loviti de un miros neplacut, fie confruntati cu un penis murdar.
– Teama de hemoroizi. Sunt o afectiune foarte frecventa, cu precadere la femei, sunt inimaginabil de durerosi, odata aparuti, nu prea mai dispar definitiv niciodata, iar cea mai scurta cale spre capatarea lor este o partida de sex anal din care lipseste cantitatea potrivita de lubrifiant.
– Teama de durere. Adolescente fiind, eram ingrozite de durerea pe care auzisem ca o vom simti in momentul dezvirginarii, deci al ruperii himenului. Ei bine, cand vin vorba de „intratul pe usa din dos”, teama este inzecita. Ba nu, insutita.
– Teama producerii unui accident iremediabil. Cum ar fi o fisura anala sau, hmmm, poate penisul se indoaie prea rau si se rupe. Sau, cea mai frecventa frica – poate o sa devenim incontinente pe viata si n-o sa mai putem niciodata functiona in societate fara un Pampers dupa noi.
– Vulnerabilitatea. Datorita imaginii furnizate de filmele porno, femeile au senzatia ca, daca aproba un act sexual anal, vor fi puse pe o pozitie de inferioritate si barbatii nu le vor mai respecta ca pana atunci.
– Teama ca „de acum n-o sa mai vrea sa faca decat asa”. O vorba veche spune ca un barbat care a facut sex anal nu se va mai putea angaja niciodata in relaxii sexuale normale. Pe cat este de neadevarata aceasta prezumtie, pe atat este de raspandita.
