Dragele mele cititoare,
Fiind Saptamana Mare, am zis ca mai bine imi rememorez pacatele in fata unui popa, decat pe Enjoystyle.ro, lasand deci scrisorile sa mai astepte vreme de cateva zile. In felul asta, impusc mai multi iepuri deodata, pentru ca, pe de o parte, pot sa profit de spatiul disponibil pentru a le raspunde oarecum unora dintre voi, iar pe de alta parte fac si eu ca in filmele de pe ProTv, care iau pauza de publicitate cu putin timp inainte de final.
Si o sa incep cu o povestioara scurta, pe care n-am de gand s-o cuprind in scrisori, pentru ca e unul dintre episoadele de care mi-e cel mai rusine. Intr-o noapte de vara, mi s-a intamplat si mie sa respect asa-zisul mit al „prietenei celei mai bune a prietenei mele“. In sensul ca am avut o scurta aventura, de pe la miezul noptii pana spre rasarit, cu Simona, fata care ii era cea mai apropiata iubitei mele A.
Nici n-a fost prea greu. Ele se stiau de cand erau la gradinita, se obisnuisera sa-si povesteasca tot, iar A. avusese grija, probabil, sa-mi faca o reclama destul de buna, fara sa se gandeasca, desigur, la consecinte. Eu, la randul meu, stiam pe de rost problemele pe care Simona le avea in dragoste, pentru ca A. nu trebuise sa le tina secrete, asa ca lucrurile au mers rapid: eu mi-am pus pe masa consolarile, ea si-a pus curiozitatile si, ascultand slow-uri la radio-ul masinii, ne-am oferit unul altuia o experienta linistitoare si calmanta ca un masaj, aromata ca o ceainarie – poate pentru ca erau niste tei infloriti prin preajma – si lipsita complet de gandul ca ar putea exista un „va urma“ sau o „a doua zi“.
N-as fi regretat deloc noaptea aceea, daca A. nu mi-ar fi spus de nenumarate ori – in gluma, ce-i drept – ca, daca o voi insela vreodata, sa respect macar doua lucruri: sa folosesc un prezervativ si sa n-o fac cu Simona. Fiind o rugaminte adresata in gluma, n-am fost pus in situatia de a-i promite ca asa o sa se intample, altfel as fi avut pe constiinta inca doua promisiuni incalcate.
Dar sa revenim la povestioara. Sa nu va-nchipuiti ca A. nu avea si ea curtezanii ei. Ba, as spune, erau chiar destui. Numai ca ea imi povestea despre ei si despre felul in care incercau s-o cucereasca. Cand respectivul nu-i placea deloc, imi povestea imediat ce avea loc tentativa de flirt. Cand se mai intampla – caci e omenesc sa se intample asa – ca indraznetul sa-i starneasca totusi curiozitatea, imi povestea dupa o bucata de vreme. Nu am luat-o niciodata ca pe o atitudine nelalocul ei. Ar fi fost si culmea, stiind ce fel de lepra eram eu insumi. Stiam ca tot ce face e sa lase ca feminitatea din ea sa-si primeasca doza de complimente pe care mie mi-era tot mai greu s-o furnizez.
Dincolo de asta, ma amuzam-enervam teribil auzind cum incercau unul sau altul sa o minta. Eu unul imi creasem o viata paralela incercand sa evit minciuna. De multe ori, ma mintisem singur si, facand asta, le mintisem si pe ele. Dar nu apelasem niciodata la rahaturi ordinare si penibile. Sau, cel putin, asa imi place sa cred.
Da. Si, vazand-o cum cateodata era tentata sa-i creada pe cuvant pe toti cei care, incercand s-o cucereasca, minteau ca niste porci, exagerandu-si in felul cel mai lipsit de scrupule atat calitatile personale, cat si sentimentele fata de ea, ii tot spuneam:
– A., crede-ma un lucru: nu trebuie sa ai incredere in nimeni.
– Pai n-am incredere in nimeni, imi spunea, decat in tine si in Simona.
Si numai eu si Simona stiam cata incredere meritam, de fapt.
Iar povestioara am spus-o pentru stiinta acelora dintre voi care n-au parut sa inteleaga care-i rostul acestor scrisori. Acum n-as mai recomanda nimanui sa nu aiba incredere in nimeni, pentru ca nu vreau sa sabotez unul dintre cele mai importante sentimente omenesti – increderea. Incercam doar sa va explic ca increderea n-o sa v-o tradeze persoanele carora nu le-ati acordat-o, ci dimpotriva, si ca un pic de vigilenta n-o sa va dauneze.
Mergand mai departe in a va raspunde, trebuie sa-i multumesc celei care a spus ca scrisoricile mele aduc a „Elevul Dima dintr-a sapteaâ€. E drept, dumneai a spus-o intr-un sens peiorativ, dar mie mi-a placut atat de mult cartea aia cand eram mic, incat n-am avut cum ma considera jignit. Sa zicem ca m-a usturat mai mult asemuirea cu Sandra Brown, desi, cam in aceeasi perioada in care citeam „Elevul Dimaâ€, paginile Sandrei Brown reprezentau pentru mine ceea ce reprezinta portalurile porno pentru adolescentii din ziua de azi. Deci, intr-un fel, nu m-a deranjat foarte tare nici asta. Slava Domnului ca nu m-ati comparat niciuna cu Mircea Cartarescu, al carui titlu l-am parafrazat. Atunci chiar ca m-as fi simtit prost.
Au mai fost cazuri, precum Ana, care m-au certat, si pe buna dreptate, pentru ca nu pretuiesc „virtuozitateaâ€, acuzandu-ma atat de lipsa de moralitate, cat si de imprudenta in abordarea bolilor cu transmitere sexuala. Nu pot sa nu-i dau dreptate. Au existat varste la care si eu gandeam la fel. Din pacate sau din fericire, de cand lumea, jocul erotic presupune foarte multa inconstienta, care atrage dupa sine tot soiul de asemenea riscuri si pagube. De multe ori am crezut ca, de la Eva incoace, diavolul isi gaseste cel mai bun timp de antena in ochii unei femei frumoase. Din pricina asta, ii doresc ca, pentru buna prezervare a propriei virtuti, sa aiba mai mult noroc decat am avut eu si sa se indragosteasca numai de cine trebuie. Si n-as vrea sa fiu rautacios spunandu-i ca in dragoste e, totusi, mai multa morala decat in geopolitica.
Si, ca tot am cautat-o pe Ana prin comentarii, sa-i raspund si celei care m-a catalogat drept Don Juan, ba inca unul exagerat. E ca si cum ar fi incercat sa ma supere spunandu-mi ca sunt exagerat de frumos si destept. Din pacate, nu sunt foarte tentat s-o cred pe cuvant si – apropos – l-as fi preferat pe Casanova. Orice, numai Barba Albastra sa nu-mi zica.
Recunoscand, deci, ca majoritatea criticilor au fost justificate, nu pot spune acelasi lucru si despre complimente. Ceea ce nu inseamna ca nu m-au magulit si ca nu trebuie sa va multumesc pentru ele.
Spoiler alert: Raspunzand la o poveste cu alta poveste, Raisa a surprins cel mai bine in ce masura finalul scrisorilor aproape ca imi este si mie previzibil. Moment in care va urez Paste fericit si s-aveti parte de exact atata dragoste cata va e de folos.
Nota: comentariile la care se refera Mihai se afla la scrisoarea a noua.
Click aici pentru a douasprezecea scrisoare.
Click aici pentru a zecea scrisoare.
Click aici pentru a noua scrisoare.
Click aici pentru a opta scrisoare.
Click aici pentru a saptea scrisoare.
Click aici pentru a sasea scrisoare.
Click aici pentru a cincea scrisoare.
Click aici pentru a patra scrisoare.
Click aici pentru a treia scrisoare.
