Dupa primele intalniri, care sunt intotdeauna limitate in timp, trebuie sa invatam sa traim relatia intr-un angajament continuu, de durata (in spatiu si timp), daca cei doi parteneri isi doresc sa creeze un cuplu.
Fiecare intalnire amoroasa, chiar daca are partea sa de imprevizibil si de mister, este bazata pe atractia in sens unic sau… reciproc (mai rar decat am crede), pe existenta sentimentelor in sens unic sau impartasite (mai rar decat am putea gandi), pe proiectiile reciproce (ne place la inceput imaginea celuilalt – cea care ne este prezentata), care ulterior se vor confrunta cu persoana reala (modul de a fi al celuilalt in viata de zi cu zi).
O relatie de cuplu se construieste in jurul a patru componente personale care trebuie sa fie prezente la fiecare dintre parteneri:
o pentru a putea sa intram in relatie trebuie sa fim liberi, sa nu avem angajamente afective prea puternice care ar risca sa intre in competitie cu partenerul ales; o trebuie sa fim suficient de autonomi afectiv si material pentru a ne putea implica intr-un astfel de angajament; o sa fim capabili sa ne propunem reciproc un proiect de viata ce face parte dintr-un viitor ce va fi construit in doi; o la acestea se adauga capacitatea (care este prezenta sau care ramane sa fie dezvoltata) de a propune celuilalt modalitati viabile de comunicare ce vor fi puse in practica in viata de zi cu zi pentru a alimenta si anima o relatie de respect reciproc.
Astfel, fiecare dintre partenerii de cuplu va depasi si demistifica imaginile „ecran” care insotesc prima intalnire si de care trebuie sa se elibereze pentru a gasi distanta corecta fata de relatiile semnificative din trecut (familiale, alte iubiri, angajamente anterioare…).
Fiecare dintre parteneri va trebui sa invete sa traiasca in interiorul unei relatii apropiate, care contine o dubla intimitate: 1) intimitate comuna si impartita si 2) intimitate personala si rezervata. Ei vor trebui sa isi ofere mijloace de a trai impreuna trecind prin confruntari (pornind de la diferentele lor, convingerile, obiceiurile lor) firesti vietii cotidiene (si nu conflicte!), de a se sustine (si nu a se nega, descalifica sau devaloriza), de a se dezvolta (si nu a intra in competitie, asa cum se intampla uneori).
Fiecare relatie de cuplu se va traduce astfel printr-un plus de energie si de bine, atat pentru unul cat si pentru celalalt, daca fiecare dintre parteneri este constient de faptul ca este de datoria lui sa clarifice si sa duca mai departe diferitele mize, dintre care rezum aici esentialul:
Dezvoltarea unei capacitati de autonomie afectiva
Pentru a ne alia cu celalalt trebuie mai intai sa intram in alianta cu noi insine. Cunoasterea de sine presupune o responsabilizare mai mare a propriilor sentimente si resentimente. „Sunt responsabil de ceea ce simt, nu trebuie sa il fac pe celalalt responsabil de felul meu de a fi sau de gandurile mele”.
A nu ne lasa definiti de celalalt
A invata sa ne respectam si sa-l respectam pe celalalt cu toate diferentele sale – aceasta inseamna „a nu ne mai lasa definiti de celalalt”. Ceea ce ii mentine pe doi parteneri impreuna nu este nici compromisul, nici supunerea si nici concesiile, ci afirmarea si recunoasterea diferentelor. Exista, de asemenea, riscul de a dezvolta relatii dominant – dominat, care in cuplu iau forme subtile sau violente si care trebuie sa faca obiectul atentiei – in special printr-o pozitionare clara de la inceputul relatiei, cand unul dintre cei doi tinde sa-l domine pe celalalt, sa-i impuna dorintele sale, sa-l puna in serviciul nevoilor sale.
A ajunge la un acord
A gasi mijloacele de comunicare potrivite, adica a se pune de acord – si pentru aceasta trebuie sa invatam sa definim mai bine asteptarile, aportul fiecaruia si propriile zone de toleranta… si sa le confruntam cu ale celuilalt.
A iesi din tipare
A iesi din conventional si a depasi anumite prejudecati eronate cum ar fi: „daca celalalt ma iubeste, ar trebui sa stie ceea ce gandesc fara sa fie nevoie sa-i spun…., ar trebui sa raspunda asteptarilor mele fara sa le exprim…”.
A accepta schimbarea
A accepta evolutia si schimbarea inseamna si faptul ca trebuie reactualizate angajamentele. Caracteristica vietii pe planeta Pamant este evolutia, maturizarea sau transformarea. O relatie vie se supune acestei legi a evolutiei. Mizele unui anumit moment, despartirile, reajustarile vor fi indispensabile si vor trebui sa faca obiectul nu numai unei comunicari verbale, ci a unei confruntari pentru a-i permite celuilalt sa ne vada (si sa ne accepte) asa cum suntem si nu cum ar dori el sa fim.
Va doresc un trai fericit impreuna!
