Sunt femei care privesc mainile unui barbat. Sau gatul. Sau arunca priviri iscoditoare numarului de la pantof, felului in care i se arcuieste nasul si daca i se unesc sprancenele. Cate femei, atatea obiceiuri. Incercand sa ghiceasca inainte de a ridica de pe masa cartile ce fel de “podoaba” le-au harazit zeii. Nu cred ca cineva se ia prea in serios atunci cand incearca sa masoare ceea ce e inca ascuns privirii sau practicii. Sper ca articolul lui Maximus era doar o exagerare in scopuri umoristice.
Ma intreb insa ce ne taie noua respiratia. Ce ne arunca inima in corzi, ca in ringul unui meci de box. Si ma mai intreb si daca asta s-a schimbat in ultimul timp sau daca suspinam dulce la aceleasi detalii ca eroinele unei Jane Austen.
Si ce sa vezi? Mare lucru nu cred ca s-a schimbat, chiar daca acum barbatii vin inconjurati de gadgeturi care poarta si cifre in denumire. Priviri, voci, cuvinte, gesturi, miscari. Un cocktail din toate. Amestecul este esential sa functioneze si sa-si dovedeasca eficienta. Un picior mare si un nas impozant nu fac mare lucru singure. Ansamblul trebuie uns pentru ca rotile seductiei sa nu se impotmoleasca in noroi.
Dar nu despre volane, fluturi, inimioare voiam sa va vorbesc. M-a prins tavalugul lor roz si moale si am uitat de unde pornisem. E vorba de fundal, de morala. Da, nu va uitati urat la mine, chestiunea cu increderea (gasiti detalii aici si aici) e un spin care mi-a ramas in agenda si care continua sa sape gropi acide in jur.
Stiti, pe vremuri, cand fetele erau trimise la maritis fara sa aiba prea multe cuvinte de spus pana la a raspunde, traditional monosilabic, la intrebarile puse de preot sau de primar, familia facea un pic de “research” inainte. Exista un “caiet de sarcini”. Sa nu bea, sa nu fie afemeiat, sa vina dintr-o familie buna, fara antecedente intr-o zona sau alta. Acum, trebuie sa ne facem singure “researchul”, dar, vai mie, nu prea ni-l facem. Ne aruncam chioare in bratele lui, dupa ce ne imbrobodeste si ne inveleste temeinic in valurile roz de care pomeneam mai sus. Si vai, miroase atat de bine si face sex atat de minunat si e un tip asa de interesant, cu cont pe goodreads si mare pasionat de pictura flamanda!
Numiti-ma demodata, dar uite ce cred eu: un om care nu-i respecta pe ceilalti nu te va respecta nici pe tine. Un om care vorbeste urat altora iti va vorbi si tie atunci cand norul roz se va risipi si altul gri isi va face locul. Un om care nu face fata stresului nu va fi alaturi de tine la greu. De-asta, cred eu, e ok sa ne uitam la maini, nasuri, pantofi, dar e si mai bine atunci cand, macar cu coada ochiului, privim catre relatia lui cu prietenii, familia, societatea, in cele din urma.
Nu cred in mitul “e rau cu altii, dar e bun cu mine”. Nu cred in mitul lui “insala pe altii, dar imi este fidel mie”. Asa stand lucrurile, daca atunci cand te ia de acasa cu masina, odata ajunsi la restaurant, sala de concerte, centrul vechi, presara in jur injuraturi cu debitul verbal al unui comentator de meciuri de fotbal, mai bine fa cale intoarsa. Singura.
Daca orice pe lumea asta il lasa rece, daca nu-l sensibilizeaza nimic, daca nu plange la nimic si nimic nu pare sa-l atinga, nu-ti mai face iluzii: e protejat de o carapace pe care nici tu n-o vei strapunge sau, si daca vei incerca s-o faci, va trebui sa-ti pui propria piele la bataie si cred ca ar trebui sa tii ceva mai mult la tine.
Daca este genul care incearca sa se furiseze pe langa orice fel de reguli, daca isi cauta mereu “portite” pentru a reusi, asigura-te ca vrei langa tine un caracter mai alunecos decat un crap-oglinda. Daca isi sapa colegii, daca e in stare sa “calce peste cadavre”, daca e mai barfitor ca un administrator de bloc, iarasi, mai gandeste-te.
Cand vorbim de o relatie de durata, de un cuplu viabil, tu si el veti face in fata lumii corp comun. Asigura-te ca vei fi in tabara potrivita, in tabara pe care ti-o doresti si ca nu te vei trezi maritata cu un individ care contrazice toate lucrurile in care crezi. Si asigura-te ca nu confunzi lipsa de moralitate cu aura atragatoare a unui baiat rau. James Dean in “Rebel without a cause” nu era o jigodie, crede-ma.
Desigur, imi veti ignora sfaturile, poate am fost mai plictisitoare ca o matusa din provincie, dar am zis ca rau nu am cum sa va fac.
