Vacantele s-au cam incheiat si as vrea sa vad si eu omul care se intoarce din vacanta odihnit. Radem, glumim, dar uneori simt ca mi-ar mai trebui un concediu de refacere. Tocmai pentru ca, la nivel de trairi, vacantele, cel putin cele care-mi plac mie, au o urzeala densa de trairi si informatii. Ma intorc de acolo plina de senzatii, gusturi, culori, imagini si nu petrec prea mult timp stand.
Indiferent insa de itinerariu, de destinatie sau de regimul de cazare ales, cand nu ai copii, ramane o intrebare: Plecam in doi sau plecam cu prietenii?
Exista cupluri care vad in vacante ocazii de romantism. De atentie acordata celuilalt, de ocazii de “quality time”. Le e foame unuia de celalalt, le e pofta si nimic altceva in afara unui cadru propice nu le mai trebuie. Sau sunt, pur si simplu, obositi si vor relaxare, nu vad sensul consultarii altor oameni si a stabilirii unui program de comun acord.
As fi fost tentata sa spun ca, la inceput de relatie, cuplurile prefera vacantele in doi pentru ca inca se descopera unul pe altul si au multe intrebari carora sa-si raspunda in timp ce, in relatiile mature, tocmai pentru ca intervine rutina, sunt alese vacantele in grup, cu alti prieteni. Talerele balantei erau impartite dupa cum urmeaza: pasiune/aventura, romantism/dinamism. Intre timp insa, mi-am dat seama ca lucrurile difera pur si simplu de la cuplu la cuplu si de la nevoile de moment.
Daca tocmai am traversat niste momente dificile, este bine sa lasam lucrurile sa se sedimenteze si sa plecam amandoi. Timp de analiza si decantare. Timp de cantarit. Timp de suflat in jarul neglijat. Daca e cazul si ne-o dorim. Multimile de oameni nu ne vor ajuta, mai mult ne vor distrage de la scopul poate nemarturisit al calatoriei, iar la revenire vom avea de purtat aceleasi bagaje interioare neplacute.
Unora le e teama sa-si faca o marturisire: ne plictisim in doi. Si pentru ca le e teama, pentru ca isi imagineaza ca e ceva in neregula cu ei, aleg calea batatorita despre care sunt convinsi ca e cea mai sigura. Ii vedeti adesea: stau la aceeasi masa, fiecare cu telefonul in mana si conversatia se reduce la discutia asupra meniului si asupra cuantumului bacsisului. De fapt, situatia nu difera prea mult fata de cea de acasa. Nici cand iau cina in livingul lor nu isi spun prea multe, acum se schimba doar cadrul. Si costul.
Asadar, nu cred ca exista o reteta perfecta. Sunt oameni cu vacanta minunate, pline, in doi. Pentru ca li se potrivesc. Si oameni care pleaca mereu in grupuri si sunt deplin multumiti. Asta nu inseamna ca relatia lor de cuplu scartaie, ci doar ca isi extrag seva din mai multe fantani. Si mai exista si perioade diferite, perioade cand sufletul nostru tanjeste doar dupa partenerul de cuplu, si perioade cand avem nevoie de voci, cat mai multe. Iar pe lumea asta, exista si Venetia, si Rambla din Barcelona. Minunate amandoua.
