Fiecare dintre noi are un anumit tip de relatie cu banii. Si nu vreau sa disec aici celebra fraza “banii nu aduc fericireaâ€, nici variatiunile “nu o aduc, dar o intretinâ€, “nu o aduc, dar e mai bine sa-i aiâ€, “dragostea trece prin stomacâ€, si asa mai departe. S-a discutat atat de mult pe seama lor incat mi se pare inutil sa mai scriu fie si doua vorbe pe aceasta tema. Ceea ce as dori eu sa abordez este modul in care finantele afecteaza viata unui cuplu (caci, in mod sigur, o fac).
In primul rand, ne impartim in doua categorii. Unele dintre noi sunt furnici, altele sunt greieri. Unele stau pe ganduri cinci ore ca sa hotarasca daca-si cumpara un ruj, altele isi dau tot salariul, fara sa clipeasca, pe o pereche de pantofi. Si aici nu ma refer la persoane cu posibilitati materiale diferite, ci la moduri diverse de a “administra†resursele disponibile. De pilda, cand eram studenta nu intelegeam niciodata cum se facea ca aceeasi suma de bani rezista 3 zile la mine in portofel, iar la sora mea doua saptamani. Este clar cine era furnica si cine era greierul.
Cand suntem celibatare, aceste probleme sunt mai usor de infruntat. La urma urmei, singurul confort care ne preocupa este cel al persoanei proprii. Lucrurile se schimba atunci cand traim in cuplu si, mai ales, atunci cand veniturile celor doi sunt sensibil diferite.
Banii nu satisfac numai nevoile, cel putin nu in cazul unei paturi care se bucura de un anumit confort financiar. De la un anumit punct incolo, modul in care cheltuim incepe sa spuna ceva despre noi, iar banii ajung sa comunice, sa indeplineasca functia unui limbaj. Cele care au tendinta sa economiseasca in mod excesiv, cele care isi verifica in fiecare zi conturile si numara fiecare moneda ating deja granita avaritiei, iar viata langa ele, in cazul in care partenerul gandeste diferit, poate deveni dificila. Obsesia economiilor se traduce prin nevoia de a detine mereu controlul, banii devenind sinonime cu puterea. Astfel de persoane nu se pot simti sigure pe ele daca nu au un cont consistent in banca, iar bunurile materiale pe care le detin le dau un confort interior prin simplul fapt ca exista.
Langa o astfel de femeie, un barbat care are o alta parere despre acest aspect, se poate simti dominat, poate simti ca zilele nu sunt decat o cursa searbada spre bogatie, o bogatie lipsita insa de rasfat si de placere.
De cealalta parte a baricadei, se afla femeile cheltuitoare, risipitoare, cum li se mai spune. Sunt acele fiinte adorabile care nu stiu cati bani mai au in cont si care sunt surprinse atunci cand intind cardul sa achite o nota si li se spune ca fondurile sunt insuficiente. Sunt cele care, atunci cand se simt deprimate, nu merg la psiholog, ci la o sedinta intensiva de shopping. Sigur ca si acest tip de abuz, ca orice alt fel de exces, pot exaspera un barbat. E tot o forma de bulimie si nu poate fi sanatoasa. In plus, denota iresponsabilitate, lipsa de autocontrol. Exista femei care chiar nu vor sa stie cat mai au in cont de teama confruntarii cu realitatea hada si deloc promitatoare. Daca iubitii incearca sa le atraga atentia, ii vor acuza de zgarcenie si meschinarie.
Mai exista si acelea care vor, pur si simplu, sa guste din placerile vietii, care pun in practica acel carpe diem. Ce conteaza ca maine nu mai avem bani de paine daca azi putem gusta caviarul? Grija pentru ce va urma le pare ceva marunt, lipsit de semnificatie, iar comportamentul lor este privit de unii ca fiind inadmisibil.
O alta specie o constituie generosii. Cei generosi in mod excesiv. Sunt momente in care chiar nu ne consoleaza o bijuterie, o geanta sau un parfum scump. Sunt clipe in care, pentru unele dintre noi, o imbratisare ar fi mai eficienta decat zece sesiuni de shopping la un loc. In astfel de perioade, un barbat care spune “De ce te plangi? Iti lipseste ceva?†ne apare, pe buna dreptate drept un monstru, o fiinta complet lipsita de sensibilitate si de tact. Generozitatea pura, reala, nealterata de vinovatii si de alte tipuri de motivatii, este un dar extrem de rar.
Daca in alte privinte, se poate gasi o cale de mijloc, se pot tolera opinii uneori contrarii, in ceea ce priveste finantele, situatia este destul de delicata. Cum vor supravietui impreuna un economicos si un risipitor? Cu siguranta, domesticirea va fi una dificila. O solutie ar fi conturile separate. Poate in teorie, in practica este destul de greu de aplicat. Si nimic nu este mai ingrozitor decat certurile pe tema banilor. Cand asemenea subiecte ajung teme de disputa intre doi oameni care si-au spus altadata cuvinte de iubire, totul este coborat in noroi si atunci nu numai ca banii au miros si sunt murdari, dar reusesc si sa contamineze totul in jur.
Sfatul meu este sa fiti atente de la inceput la modul in care viitorul iubit sau sot se pozitioneaza in raport cu domeniul financiar. Din pacate, acestia reprezinta un loc sensibil, vor fi mereu prezenti in vietile noastre si nu pot fi eliminati, insa relatia nici nu trebuie sa se transforme intr-un bizar menage-a-trois. Unul care nu are legatura cu pasiunea si cu deliciile placerii, ci cu hartia, plasticul si monedele zornaitoare.
