Barbati de toate varstele si categoriile sociale navalesc pe campurile manoase ale siturilor porno. Adio, inhibitii! Adio, jena! Aici, la un click distanta, toate sunt permise: orice pozitie, orice mediu, sado-maso, scato, zoo, bondage, menage-a-trois, esanjism, anal, lista poate continua! Unii arunca un ochi, cat sa le ia foc imaginatia, altii raman cu privirea pironita si mainile febrile timp de ore intregi! Numarul barbatilor care refuza o portie din acest deliciu este foarte mic.
Ma intreb insa ce simt femeile care au astfel de parteneri acasa, bineinteles in cazul in care sunt informate asupra ratacirilor virtuale ale iubitilor lor. Caci sunt si destule exemplare, care aleg sa faca asta nestiuti de nimeni, in spatele usilor inchise de teama ca nu vor fi intelesi, vor fi blamati sau pur si simplu pentru ca vor sa se bucure singuri, in intimitate. Se simt oare femeile inselate chiar daca iubitii lor nu ajung sa puna un deget pe femeile virtuale, care executa insa „acrobatii” dintre cele mai concrete?
Ei spun ca nu. Pentru ei, vizionarea unor astfel de productii nu influenteaza viata de cuplu, este doar o privire aruncata intr-o alta lume. Care ar fi pericolul cel mai mare? Sa se inspire? Sa-si doreasca sa incerce cu partenera reala picanteriile de pe ecran? Sa le creasca libido-ul? Cam asa judeca ei.
Femeile insa nu pot separa cele doua planuri la fel de bine. Pentru ele nu este o alta lume. Pentru ele, exista o singura lume si o usa lasata deschisa aduce un aer poluat in linistea caminului si patului lor. Pentru femei, lucrurile se contamineaza usor, planurile se amesteca, ele nu-si pot disocia modul in care gandesc si percep sexualitatea. Sa fim noi oare mai posesive, dornice sa fim stapanele absolute, atat ale trupului lor, cat si ale mintilor si fantasmelor de care sunt populate?
Unele dintre noi stim, altele aflam dintr-o intamplare faptul ca iubitul nostru este un abonat fidel al siturilor de gen. O asemenea veste poate fi socanta. Am vazut femei care se simteau tradate, umilite, injosite mai ceva decat daca l-ar fi surprins in pat cu altcineva. Sunt cazuri in care nu stau pe ganduri si-l izgonesc pe vinovat din vietile lor pe usa din spate.
Parerile sunt impartite. In timp ce pentru unii barbati, nu se pune problema sa se simta vinovati, din moment ce nu se intalnesc niciodata fata in fata cu partenerele lor de cybersex si pot pune oricand capat „partidei” printr-un „sign out”, pentru altii apar usoare mustrari de constiinta deoarece percep escapadele lor virtuale ca transgresari ale intimitatii, ca o fuga pe plan sexual de langa iubita legitima. In plus, spatiul webului devine tentant si pentru ca nu exista responsabilitati ce trebuie asumate, dar exista o protectia a anonimatului, conferind un sentiment de protectie. Ce fel de sexualitate este aceasta? Cea in care avem un partener, pe care nu-l putem mirosi sau atinge, care ne insoteste o parte din drum, dar nu pana la capat? Astfel de fantasme duc la narcisism, avertizeaza psihologii, la o sexualitate orientata asupra propriei persoane, legata de practici masturbatorii.
In cazuri extreme, barbatii ajung sa fie dependenti de cybersex, sa-l prefere celui „in carne si oase”. De abia asteapta momentul in care ajung sa fie singuri pentru a da navala pe usile larg deschise ale pornografiei din „retea”. Accesatul acestui fel de pagini web ajunge viciu, denatureaza viata sexuala a cuplului, iar cele doua lumi nu mai sunt atat de ermetic separate. Femeia este exclusa, uneori fara s-o stie. Fereastra dupa fereastra, pagina dupa pagina, partidele nu se termina niciodata, iar foamea nu mai este nicicand astamparata.
Internetul aduce, in plan sexual, o disponibilitate cu care nu suntem binecuvantati in viata reala. Pretutindeni in lumea asta, barbati si femei de toate varstele si rasele, asteapta sa ne puna in aplicare rapid, fara complicatii, fara explicatii cele mai ascunse fantezii. Nu este nevoie de conversatie spumoasa, de un fizic atragator sau de un cont gras in banca. Sexul este pentru toti, oricine este invitat la ospat, putand sa se infrupte din fructele interzise. Nimeni nu se simte discriminat, supus la incercare, testat, exclus. Este o democratie totala.
Se pot separa intr-adevar afectiunea pentru o femeie si pulsiunile, dorintele mai mult sau mai putin perverse carora le dam frau liber pe internet? Le putem oare impiedica sa se intalneasca undeva, putem evita o confruntare intre ele? Oare cheltuind energie pe internet ne mai raman resurse si pentru care langa care dorm? Cand mergi atat printr-un supermarket mai poti gusta farmecul unui boutique?
Este aceasta o noua forma de infidelitate?
