Am orgasm in somn. Sunt vinovata?

Unora dintre noi li se intampla sa se trezeasca in alte moduri decat de obicei. Mie, de pilda, mi s-a intampla sa nu ma trezeasca alarma telefonului, nici bormasina vecinului, nici cainele blocului. Ci sa ma trezeasca un orgasm. Nici nu l-am simtit venind, nu l-am auzit, nu am stiut ca o sa soseasca. M-am trezit in bratele sale, cutremurata de torentii care il succeda. Ma scuzati ca v-am impartasit ceva atat de intim, insa promit sa privesc problema si din punct de vedere stiintific, al sexologiei moderne.

Un orgasm in somn poate bucura. E unul dintre cele mai placute moduri in care te reconectezi la realitate, insa, in egala masura, se poate dovedi descumpanitor. Pentru ca nu stim ce-l provoaca. Noi nu l-am cautat, nu l-am invocat, nu i-am strigat numele, cel putin nu in mod voluntar. Insa, cu toate acestea a venit, e aici, si contractiile membrelor noastre sunt dovada vie ca a existat. In cazul lor, desigur, e mai simplu. Nu se pot gandi ca a fost doar o iluzie, nu sunt nevoiti sa se ciupeasca pentru a-si dovedi ca nu dorm. In plus, ridica cearsaful si dovada e acolo.

Cu noi insa, femeile, lucrurile sunt ceva mai complicate. Majoritatea orgasmelor nocturne au, la baza, se pare un vis erotic. Pe care unele dintre noi, de multe ori, nici macar nu si-l mai amintesc la trezire. Asta mi se pare frustrant. Pentru ca as dori sa stiu pe unde imi haladuieste mintea atunci cand scapa din fraiele ratiunii. Pentru ca as dori sa stiu ce se intampla atunci cand ochiul vigilent al moralei adoarme. Oare cat de razna o iau lucrurile atunci cand eu sunt “plecata”? Nesupunere totala, haos absolut, erezie completa? Nu prea am de unde sti desi cateva imagini imi mai flutura prin minte si in starea constienta.

Multa vreme, atentia a fost orientata numai catre asa-numitele “polutii” sau “vise umede” masculine. Pentru ca la ei actul se solda cu “dovezi”. Sperma aparuta pe pijamaluta nu cadea din inaltul cerului. Si atunci, biserica si oamenii de stiinta au incercat sa ofere explicatii. Noi, femeile, si orgasmele noastre “inconstiente” am scapat mult timp nesupravegheate. Desigur, daca ne referim la perioadele acelea sinistre cand placerea ne era interzisa, trebuie sa fim fericite ca am fost ignorate sistematic. Eram acuzate de destule lucruri si tot ce ne-ar fi lipsit era sa ne blameze pentru ce faceam cand dormeam. Mai circulau si miturile acelea referitoare la demoni, incubus si succubus, cu care ne dedam la pacate trupesti in timpul somnului. Dar au trecut. Din fericire.

Acum problema ramane alta. Alfred Kinsey si alti sexologi au sustinut ca orgasmul involuntar apare ca urmare a unui vis erotic. Aici se afla punctul nevralgnic. Visele erotice sunt de multe ori din “acelea”, adica interzise. Tabu. Interdictie totala. Lucruri neobisnuite, pozitii insolite, parteneri bizari – toate acele ciudatenii pe care nu le-am savarsi nici moarte constiente fiind. Dar le facem cand dormim. Si asa ne trezim ca facem sex cu rude, animale, brutarul, instalatorul sau o echipa intreaga de muncitori in constructii. In somn, in timpul visului, inhibitiile si regulile pe care le aplicam in starea de veghe dispar. Puf! Se evapora ca si cand nu ar fi fost pe coclaurii tenebrosi ai subconstientului. Uitam ce ne-a invatat familia, scoala, societatea, iar, in cazul celor evlaviosi, biserica.

Totusi, evadarea aceasta temporara de sub imperiul moralei are si o parte buna: multe femei care, in starea de constienta, au dificultati in a atinge orgasmul, il ating foarte usor in somn. Tocmai datorita disparitiei inhibitiilor de tot felul si a complexelor. Ceea ce poate constitui o “recompensa”.

Desi placute, orgasmele din timpul somnului nu pot suplini activitatea sexuala normala. In plus, nu e sigur ca numarul orgasmelor involuntare creste atunci cand scade cel al orgasmelor voluntare. Sexologii au inca dispute referitoare la acest proces de cauzalitate.

Uneori visele erotice spun ceva despre noi, despre ceea ce ne reprimam, despre relatiile noastre cu lumea si atunci trebuie decriptate. Alteori insa sunt simple vise si nu avem altceva de facut decat sa ne bucuram de ele.

Ceva tot nu-mi da pace dupa trezire. Mai ales cand nu tin minte ce-am visat. Ma chircesc si un sentiment de dulce vinovatie ma copleseste. Am tradat in somn? Cine ma poate acuza? Nu eram eu, nu eram eu, mainile mele sunt curate si batista este frumos impaturita in buzunar. Iubitul meu e si el fericit. Si ai vostri ar trebui sa fie. Am auzit de sarpele geloziei care isi arata hadul cap chiar si in astfel de cazuri. Si eu care credeam ca vanatoarea de vrajitoare s-a terminat de mult. M-am inselat, multe femei se confrunta in continuare cu cei care incearca sa le posede si visele, si fanteziile.

Orgasmul involuntar este o surpriza, un cadou. Este ca si cum maine ar fi Craciun, dar noi n-am sti. Aici este tot farmecul lui. In faptul ca vine neanuntat, in natura lui capricioasa. Nu stii ce “zburatori” poposesc noaptea in visele tale. Si e frumos sa fie asa. Ziua cu zburatorii ei, noaptea cu ai ei. Doua planuri, unul al constientei, celalalt al somnului, al lui Morfeu. Daca ni se da, de ce sa nu luam? Nu ca am avea cum sa expediem inapoi “cadoul”. Voua cat de des vi se intampla?