Unele se plang de barbatii afemeiati, altele de cei carora le place sa iasa prea des cu prietenii la bere, unele de cei cheltuitori, mana-sparte. Ei, pe mine ma-nspaimanta si-mi transforma sangele in suc de la TEC, plin de cocoloase cu gris – stiu ca nu exista! faceti si voi un efort de imaginatie – barbatul sufocant.
Sa va explic cum sta treaba cu el. Barbatul sufocant se prezinta la inceput in forma lui umana. Vei observa ca e politicos, aduce flori si tine usa. E interesat de parerile tale, iti soarbe cuvintele, chiar si conjunctiile, si in cele mai multe chestiuni iti da si dreptate. Atunci cand e in dezacord, isi exprima opiniile calm si masurat, facand uz de tot felul de conectori si formule de politete ca in corespondenta de tip business. Parca o parte din tine intra in garda si se uita cu un sfert de ochi suspicios cel putin. Parca prea mult zahar, parca prea mult sirop. Dar apoi, te mustri singura, iti dai peste maini si-ti zici “Ce te plangi ca toanta?! Pune mana si pipaie: evrika! Ai gasit un barbat bun, care te respecta si care e dispus sa-ti priveasca si mintea si activitatea cardiaca, nu doar cea a sanilor si fesierilor”. Si treci trufasa mai departe.
Apoi, vezi ca te suna nu zilnic, ci de mai multe ori pe zi. Asa, fara un motiv anume. Ca-i e dor de tine si vrea sa stie ce mai faci chiar daca doar ce v-ati despartit in statia de autobuz. Si vrea sa stie si daca ai avut timp sa mananci la pranz, daca ai avut timp sa termini proiectul, daca ai pus citatele in bold sau in italic, si ce mai face fata adolescenta a colegei tale de munca, saraca da bacul acum. Ah, si ce tip de iaurt vrei pentru dressingul la salata.
Parca incepe sa te agaseze nitel atata atentie. Dar, hei, sunteti abia la inceput si mai incolo iti va fi dor de atentia asta. Nu? Stii tu ca focul asta concentrat se domoleste, scrie in toate revistele, flama lasa locul unei brichete chinezesti, vesnic semi-descarcate. Se instaleaza rutina si el nu va mai fi la fel de interesat de culoarea batistutelor nazale preferate. Asa ca, strangi din dinti si astepti sa se mai ostoiasca dorul.
De unde. Trec doua, trei, patru, cinci, opt, 24 luni si el e la fel de interesat sa afle stiri despre tine cu frecventa cu care se repeta pe posturile televiziunilor de actualitati informatiile meteo. La petreceri, sta lipit de tine mai ceva decat etichetele pe sticlele de bere. Parca ai impresia ca-ti scotoceste si prin telefon. Nu esti sigura. Nu, nu se poate. Doar te iubeste, nu?
Treptat, urmand politica pasilor marunti, curtenitorul de la inceput se transforma intr-o meduza cu o aderenta iesita din comun. S-a lipit strasnic de gatul tau si i-au crescut si tentacule de caracatita. Vrea sa stie tot. Frecventa cu care respiri, compozitia sosetelor pe care le porti, colegii pe care-i placi si cei pe care-i displaci, mecanismele dinamicii de grup de la locul de munca. Si in tot timpul asta, nu uita sa te asigura ca te iubeste si ce e rau in asta si ca e firesc sa fie preocupat de tine si de persoana ta si de tot ce are legatura cu tine.
Tu iti amintesti brusc ca era o vreme cand iti placeau imbratisarile barbatesti, alea care implica actiunea unor brate, nu a unor tentacule, si incepi sa-l respingi. Nu-i mai raspunzi la telefoane, iar cand o faci, il repezi. Ii ignori intrebarile si parca privesti din ce in ce mai des in tavan sau in podea. Sexul devine mecanic si incerci sa-l amani cu migrene care te pocnesc in moalele capului din ce in ce mai des. El e de neabatut. Vrea sa fuga doar cu tine pe o insula pustie caci e convins ca el si numai el iti asigura fericirea in timp ce tu ai vrea sa fugi de el, nu cu el. Chiar si pe o insula locuita doar de macaci.
