Intr-o cultura in care majoritatea prefera sa afle ultimele barfe, pardon – noutati despre viata haotica a unor staruri de mana a doua ca Paris Hilton sau Britney Spears, este demn de lauda ca cineva s-a gandit sa faca un film despre viata unei femei care a marcat arta anilor ’60: Edie Sedgwick numita si Factory Girl (titlul filmului). Lasind la o parte controversele legate de realizarea acestui film, in care rolul principal este jucat de Sienna Miller, Edie Sedgwick a fost ea insasi o femeie ultrastilata. Sa va povestesc de ce!
Moda va avea mereu nevoie de muze, la fel ca orice tip de arta de pe pamant, si de aceea femeile cu personalitate si gust vor avea intaietate in ochii publicului larg, pentru ca originalitatea este vizibila cu ochiul liber si ridicata la rang de calitate absoluta. Trebuie sa ne imbracam ca cineva faimos pentru a „copia” alaturi de vestimentatie si ceva din simbolurile celebritatii: iubirea maselor, atentia barbatilor, luminozitatea care inconjoara o personalitate etc. Asta este motivul pentru care suntem atat de interesate de ceea ce poarta starurile, pentru a le putea fura din faima si popularitate odata cu stilul adoptat.
Ceea ce cuplul Andy Warhol – Edie Sedgwick a realizat in anii ’60 a fost depasirea limitelor in arta si moda. Feminitatea anilor ’50 a fost inlocuita, in parte si datorita puterii exemplului ei, cu o imagine unisex, in esenta simpla, insa in detaliu foarte complexa. Impresia pe care o ofera lookul Edie este una de mare clasa, insa in acelasi timp de clasa cu picioarele pe pamant. Chiar daca Andy si Edie nu au durat ca si cuplu, chiar daca Edie a „parasit scena ” in culmea gloriei, nu vor fi uitati nicidecum, inca sunt un punct de referinta pentru designeri si artisti.
Edie a inceput sa pozeze ca model pentru Betsey Johnson, designer care abia avusese un debut pe scena newyorkeza, si asta pentru ca lookul ei simplu, baietesc era extrem de graitor pentru nevoia de schimbare a societatii pe mai multe planuri, nu doar ca si aparenta. Atunci cand John Galiano a recunoscut ca inspiratia pentru colectia sa a fost Edie Sedgwick, imaginea ei a revenit pe podium si in revistele de moda. Fotografii vechi cu ea se vand pentru mii de dolari in galeriile din Manhattan sau Londra, Andy Warhol si-a centrat atelierul in jurul acestei femei, si nu fara motiv. Intreaga presa de moda si mai ales oamenii din arta anilor ’60 au iubit-o la nebunie pe Edie. Simplitatea nu o caracteriza pe aceasta mica mostenitoare americana, chiar deloc. Ea a stabilit tendinte pur si simplu pentru ca nu i-a pasat de ultimul racnet in materie de moda.
Elementele care au definit si inca sunt in stilul „Edie” sunt: dresul negru mat, rochita camasa, cerceii imensi, vintage, ochii puternic conturati cu negru (ii trebuiau doua ore doar pentru a-si „construi” machiajul ochilor), tunsoarea pixie.
Stilul Edie Sedgwick inseamna a combina intr-o tinuta o rochie simpla, lejera si dres negru, bijuterii mari, de efect si pantofi de tip platforma sau balerini. Un look bohemian chic care acum este copiat de orice marca de imbracaminte de mana a treia sau patra. Rafinamentul clasei superioare combinat cu nebunia boema a clasei de mijloc a fost apanajul stilistic al femeii preferate de catre Warhol, si apoi devenita model pentru intreaga lume. Si noi acum purtam ceea ce la vremea respectiva a fost o deschidere de drum.
O simpla tinuta descoperita si fructificata sa spunem nu va fi niciodata de ajuns, mesajul in schimb conteaza foarte mult. Asta a stiut mereu Edie si, la fel ca multe alte muze ale modei, a stiut sa isi pastreze imaginea proprie de-a lungul timpului si astfel s-o impuna ca mesaj de sine statator. Si pana la urma asta este ceea ce incearca sa faca fiecare femeie, nu?
