Grecii nu s-au lasat nici ei mai prejos, ridicand machiajul la statut de infrumusetare obligatorie. O femeie care nu era machiata putea la fel de bine sa fie dezbracata, aceea era credinta populara. Pentru uniformizarea culorii tenului si obtinerea albului nobil, grecii foloseau creta si calcar alb, pe post de pudra compacta sau fond de ten mineral. Se mai folosea si un amestec facut din plumb inmuiat in otet si apoi preparat termic. Aceste produse aveau si rol anti-rid.
Chiar daca in general numai femeile bogate foloseau machiaj, probabil din cauza costului, dovezi ale folosirii cosmeticelor au fost gasite in desenele din Knosson, in Insula Creta. Pentru buze, grecoaicele foloseau ruj rosu aprins, facut din seminte de plante, ierburi de mare sau mure. Fardurile de ochi erau inchise la culoare si era practicata si vopsirea sprancenelor, folosind carbon. Pentru obraji, machiajul era foarte indraznet: isi desenau cercuri sau alte forme geometrice pe obraji si le colorau in rosu aprins.
Femeile din Persia si Africa foloseau Henna si alte extracte din plante pentru a-si vopsi parul dar si pentru a se machia sau a-si face tot felul de modele pe maini si picioare. In afara de infrumusetare, vopsitul parului si a pielii cu extracte naturale le dadea femeilor puterea de a comanda Mama Natura.
