Pe raftul meu de cosmetice, Crema cu Uree de la Tis Farmaceutic este o cenusareasa. Un tub alb, simplu, un miros insesizabil, un scris in romana. Si totusi, cea mai buna investitie pe care am facut-o in ultimii ani. Vorba vine, pentru ca, de fapt, investitia s-a ridicat la „uriasa” suma de 7,5 lei.
Ambalajul acela alb imi aminteste de cele pe care le vedeam in copilarie pe etajera din baie. Laptele Doina, crema Ada, Tenapin, Apidermin, Farmec 16. Ma uitam la ele si nu-mi doream decat sa ajung mai repede mare, ca mama, doar ca sa pot sa am acces la minunatiile de pe etajera, sau macar sa mai cresc cativa centimetri ca sa ajung la ele si sa le studiez in voie, pe ascuns. Sunt convinsa ca orice fetita din generatia mea avea acelasi vis.
Numai ca peste ani, cand ne-am castigat dreptul de a detine multe tuburi parfumate, crema Ada si laptele Doina au incetat sa mai fie obiectele dorintelor noastre si au devenit produsele, invechite, „comuniste”, mult prea ieftine ca sa fie bune si cu ambalaje prea anoste pentru a merita cinstea de a sta pe rafturile noastre.
Cu ceva timp in urma, am descoperit cu bucurie ca laptele Doina inca mai exista, ca Farmec vinde si in sistem MLM, ca Tenapinul se gaseste in toate magazinele naturiste si ca, pe langa marcile cu vechime, au aparut, in anii ’90 si altele noi, dar la fel de „romanesti”.
Daca numele brand-urilor vechi ca Farmec, Gerovital sau Elmiplant au ajuns si la urechile adolescentelor de astazi, mai putine au auzit de Tis Farmaceutic, de Favisan, Cosmetic Plant, Hofigal sau Complex Apicol. Si mai putine sunt cele care ar risca sa-si cheltuie banii de buzunar pe asa ceva. De ce ai cumpara un produs romanesc cand se stie ca orice e romanesc e prost facut ?
Suntem indemnati din toate partile sa cumparam produse romanesti pentru a salva macar cateva locuri de munca. Dar nu asta e motivul principal.
Din punctul meu de vedere, producatorii romani au o bila alba chiar si numai pentru faptul ca nu incearca sa ne ademeneasca prin ambalaje colorate si arome imbatatoare. Romanii stiu ca pretul conteaza uneori mai mult decat calitatea si fac tot posibilul sa-l mentina scazut. Te-ai gandit vreodata, cand ai cumparat cosmetice, cat din pretul platit reprezinta costuri de productie si cat reprezinta costurile reclamelor si ale ambalajului? Probabil ai fi uimita sa constati ca, de fapt, dai mai mult pe reclame, aceleasi care te enerveaza zilnic la televizor, decat dai pe produsul in sine. Ai prefera ca cel care iti vinde crema de maini sa investeasca mai mult in ambalaj si reclama decat in produs si in cercetare ?
Pe cele ce considera ca pretul este direct proportional cu ceea ce ne dorim toate, calitatea, le invit la o discutie despre eficienta cosmeticelor romanesti. Daca intrebi impatimitele dietelor care este cea mai buna crema anticelulita, gelul Supliform de la Hofigal este pe aceeasi treapta, daca nu mai sus, cu produsele de 10 ori mai scumpe de la Roc sau Vichy. Asa cum cel mai bun balsam de buze este Lipropolul de la Tis, cum cea mai buna lotiune tonica este Aslavital remineralizanta de la Farmec, iar cel mai bun demachiant ramane batranul lapte Doina.
Evident, gama de produse romanesti e mult mai vasta. Gasesti la magazinele naturiste orice ar putea avea nevoie o femeie, de la creme pentru calcaie la geluri intime si lotiuni antirid. Nu e de mirare ca romancele emigrante isi fac un stoc de cosmetice romanesti de cate ori vin in tara, desi au la indemana cele mai faimoase branduri de pe glob.
Pe langa raportul pret-calitate, n-ai cum sa nu observi lista de ingrediente a produselor romanesti, mai naturale, mai „bio” decat cele straine. Nu vreau sa spun ca ale noastre nu contin deloc conservanti sau alte substante asemanatoare pentru ca, stim cu totii, niciun produs cosmetic nu ar rezista atata timp pe un raft, daca ar fi 100% natural. Dar, fata de cremele straine, ale noastre hidrateaza, hranesc si ingrijesc prin extractele din plante, nu prin chimicale. In tuburile anoste ale cosmeticelor romanesti, se regasesc, parca adunate de bunicile noastre, musetelul, galbenelele, lemnul dulce, germenii de grau si toate celelalte leacuri care ne suna atat de cunoscut.
Am stabilit ca mai toate cosmeticele romanesti sunt ieftine, naturale si eficiente. Atunci de ce sunt atat de putin folosite? De ce nu le gasim la hypermarket si de ce n-am auzit de ele? Pentru ca romanii, desi produc cosmetice la fel de bune sau mai bune decat multinationalele straine, nu-si permit sa le promoveze si nici macar sa le aduca pe rafturile hypermarket-urilor. Nu sunt bani de investit in ambalaje, in imagine, in marketing. De alfel, cei care sunt vizibili cat de cat pe canalele media si care au patruns in marile lanturi de magazine, au din ca in ce mai mult succes. Chiar daca n-ai avut ocazia sa testezi produsele lor, cu siguranta ai o prietena care le-a laudat macar o data.
Si daca nu esti genul care sa experimenteze, intra macar pe un magazin naturist virtual, daca nu chiar intr-unul real, si vei fi uimita de bogatia cosmeticelor romanesti, ieftine, naturale si de calitate.
