Nu oricine poate sa minta. Unii mint usor, altii mai greu. Cercetatorii au descoperit ca minciuna implica procese neurologice mult mai complicate decat spunerea adevarului si mult mai mult efort. Probabil de aceea mincinosii sunt cel mai adesea prinsi din cauza ca se dau ei insisi de gol, intrucat e prea complicat sa sustina intreaga „realitate” care trebuie creata impreuna cu minciuna lor.
Noi suntem construiti structural pentru a spune adevarul. Creierul nostru este pregatit in orice moment sa o faca, ceea ce nu reprezinta un efort pentru el. Cand este vorba insa de a ascunde adevarul si de a pune altceva in locul sau, o minciuna trebuie sustinuta cu altele.
Cei mai frecventi detectori in depistarea unei minciuni sunt:
-Postura si continutul nonverbal, mai ales privirea. Atunci cand spunem, o minciuna, privirea este indreptata diferit fata de momentele in care spunem adevarul. In plus, clipim mult mai des decat o facem in mod normal, atunci cand spunem adevarul.
-Tonul vocii este diferit atunci cand spunem o minciuna. Fara sa vrem, tonul se adapteaza in functie de ceea ce prezentam in momentul respectiv.
-Atunci cand spunem o minciuna, folosim cuvinte diferite fata de momentul in care spunem adevarul.
E suficient ca persoana de langa noi sa fie putin mai atenta pentru a-si da seama. Deci, oare chiar merita efortul sa ne mintim seful si sa ne facem de ras? Eu zic ca nu…
