Minutele, orele…zilele se scurg ca gandul si ne trezim uneori ca am petrecut atat de putin timp cu cei dragi sufletelor noastre. Alergam, muncim, platim facturi, gatim, dormim….traim…dar cum traim?! Traim intr-un ritm alert, fulgerator, iar fiecare sfarsit de saptamana se transforma intr-un prilej de relaxare, un fel de incarcator fizic, moral, afectiv.
Sunt oare suficiente doua zile pentru a ne relaxa?
Poate, daca suntem singure…insa sa nu uitam ca unele dintre noi avem o responsabilitate morala enorma pentru cei pe care i-am adus pe lume. Copii au nevoie de afectiune, au nevoie de cineva care sa le asculte ispravile, cu care sa se joace, care sa-i ajute la teme si sa-i invete noi si noi lucruri despre lumea in care traim. Trebuie sa le imprimam pe cat posibil o viata sanatoasa din punct de vedere psihic si fizic, sa ii sugestionam mereu pozitiv pentru ca astfel vor reusi in viata.
Dar… cand sa facem toate astea? Unele dintre noi lucreaza pana tarziu, abia daca reusesc sa isi sarute pe copii pe frunte de noapte buna iar zilele de la sfarsitul saptamanii devin singurele in care se mai poate comunica „live” cu cei dragi.
Nu degeaba apar diferite companii de servicii care speculeaza acest lucru: telefonie fixa sau mobila cu oferte pentru convorbiri cu cei dragi, hoteluri care ofera pachete de week-end la pret promotional, parcuri de joaca private, etc. Este si acesta un lucru bun dar cel mai important ar fi ca – indiferent de locatie – sa traim putinele momente din timpul nostru liber frumos, in familie, si chiar alaturi de prieteni apropiati sufletului nostru, multumind lui Dumnezeu pentru fiecare clipa a vietii.
De la gradinita pe care o urmam, scoala, liceul, facultatea si apoi meseria pentru care ne zbatem – planuri peste planuri… planuri legate de bani, de cariera si planuri de familie. Visam la casatorie, la copii, visam la realizari financiare… si eventual uitam sa ne bucuram cand visele se implinesc, dar mai ales uitam sa ne bucuram de clipele frumoase prin simplitatea lor.
Un „buna dimineata” spus cu zambetul pe buze valoreaza mult mai mult decat ne-am putea imagina… o ora de joaca relaxata alaturi de juniorul caruia i-am dat viata inseamna pentru el o ora de rai… inocenta si sclipirea din ochii lui vor spune totul.
Haideti sa ne gasim ca ocupatie de weekend alaturi de cei dragi – sot, copii, parinti, frati sau alte rude – iesirile „la iarba verde”, micile escapade la munte sau la mare, jocurile si glumele…
Haideti sa ne gasim, ca ocupatie de weekend alaturi de copii nostrii creta si asfaltul, mingea colorata, rolele sau bicicleta, povestile cu Pinochio sau Alba ca zapada. Sa fim pentru cei din jur un ocean nesecat de vise si idei, de buna dispozitie si optimism. Zambetul lor sta in mainile noastre, iar zambetul nostru sta in fericirea lor !
