Orice publicist care pleaca in concediu spera ca, la intoarcere, sa aiba un geamantan plin de idei noi, nadajduind ca relaxarea, evadarea, alcoolul ii vor aduce inapoi inspiratia demult fugita. Evident ca singurul lucru pe care il poate scrie la intoarcere este despre cum si-a petrecut concediul. Compunere. „Cum ti-ai petrecut vacanta de vara”.
Cand am fost prima data in Vama Veche, acum 13 veri, plaja era plaja si carciumile erau carciumi – suficient de departe de plaja. Era inainte sa apara Atomicul si am o teorie conform careia evolutia litoralului romanesc a fost direct marcata de evolutia muzicii usoare romanesti. Pana la sfarsitul anilor ’90, statiunile semanau intre ele. Grosul studentilor se duceau in Costinesti, dar gaseai grupuri interesante oriunde altundeva, in Venus sau in Jupiter, in Eforie sau in Mangalia. Oamenii cu bani si figuri se duceau la Neptun-Olimp, Mamaia era departe de a fi o „fita”. Peste tot litoralul plutea, muzical, euro-popul momentului, insa in fiecare statiune gaseai un loc unde sa poti scapa de hituri, o terasa care sa-si tina usa casetofonului deschisa pentru rock. Din punctul asta de vedere, Vama Veche – statiunea – nu era cu nimic diferita. Tin minte ca era o discoteca latino, Sombrero, iar langa ea o carciuma metal, Ceasul Rau. Musteriii se puteau plimba de la una la alta, de la Thalia la Panthera, fara sa strambe din nas.
Dar asta era relativ departe de plaja. Plaja, dupa caderea serii, nu cunostea alta lumina decat a focurilor de tabara si a lanternelor. Se canta si se dansa in grupuri mici. In grupuri si mai mici, se facea sex. Nu va inchipuiti insa ca pe plajele celorlalte statiuni lucrurile erau radical diferite. Sex pe plaja se facea oriunde era suficient de intuneric, adica oriunde nu erau terase si discoteci in apropiere. Oriunde erau studenti. Adica oriunde pe litoral.
Dupa 2000, muzica usoara romaneasca (din care au facut parte, la inceput, si manelele), au schimbat demografia turistica. Costinestiul, cu celebrele lui discoteci, a explodat, obligandu-i pe bucurestenii care il vizitau sa caute un loc mai pe sufletul lor, pentru a evita cohortele de turisti neaveniti intr-o statiune studenteasca. Unii au luat-o spre Mamaia, altii spre Vama Veche, primele statiuni care si-au limpezit profilul muzical. Neptunul s-a prabusit sub propriile-i pretentii de lux, ca o amintire urata. Apele litoralului s-au separat in continuare, statiunile si-au stabilit profilul in functie de felul de muzica sau de liniste pe care il cautau turistii. Banii turistilor de weekend, in special bucuresteni, extrem de importanti in economia litoralului, s-au impartit intre Nordul si Sudul litoralului, in functie de gusturi. Destinatii rezonabile de distractie au ramas doar Mamaia si Vama – a se alege in functie de marimea salariului, banii parintilor si preferinte muzicale.
Pana atunci, Vama Veche fusese unul dintre locurile de libertinaj. Din momentul acela insa, Vama a monopolizat intreaga libertate a plajelor romanesti, devenind singurul loc unde poti sa faci ce vrei – sau macar sa te consolezi cu gandul ca ai putea face ce vrei.
Problema e ca libertatea, apropiindu-se de anarhie, necesita un anumit grad de civilizatie pentru a putea functiona. Cand nu ti se impun limite, e pentru ca se considera ca le ai deja bine stabilite pe ale tale. De-asta vei gasi mereu in Vama o sumedenie de neciopliti si de mujici. Si totusi, cum-necum, atragand suficient de multi vizitatori civilizati incat sa poata compensa proasta-crestere a celorlalti, Vama a rezistat si a inflorit. Satucul intunecat de acum 15 ani e acum o statiune care, la caderea noptii, produce un halou de lumina vizibil de la zeci de kilometri.
Lucrurile se vor schimba insa rapid, in anii urmatori. Nu stiu in ce parte o vor apuca, dar se vor schimba.
Spun asta pentru ca niciodata n-am vazut atatia turisti straini in Vama Veche cati am vazut anul asta. Cate-un ratacit in tranzit spre/dinspre Bulgaria sau cate-un expat venit din Bucuresti cu grupul, desigur, au fost mereu. Insa anul asta au venit in Vama grupuri intregi de turisti. Englezi, francezi, americani – dar o sa subliniez aparitia englezilor, care sunt mina de aur pentru turism. Daca un loc reuseste sa-i convinga pe englezi, atunci locul ala are viitor. Numarul lor va creste exponential si multe lire sterline se vor transforma in lei romanesti, motivand si obligand proprietarii sa investeasca in servicii, in calitate etc.
Doar ca Vama e atipica. Investitiile contravin tocmai spiritului anarhic al acestui colt de Europa. Vama e un echilibru fragil. Prea multi bani ar distruge-o. Prea putini turisti, la fel.
Asa ca, bandu-mi berea, m-am intrebat de ce au venit englezii aia in Romania si, eventual, ce si-ar dori pentru a veni din nou. Si am cautat pe google: „Vama Veche review”.
N-am gasit nici macar un singur review real, facut de turisti straini. Cu rabdare, gasesti pe cateva site-uri review-uri romanesti postate pe site-uri straine, gen trip-advisor. Si aici a fost surpriza mea cea mai mare.
Toata reviewurile simteau ca Vama e unica in Europa. Insa, cand venea vorba de motive, autorii erau derutati. Unii ziceau ca Vama e Vama pentru ca poti veni cu cortul. O stupizenie. Corturi, pe vremea mea, puneai oriunde. Costinestiul, acum 10 ani, era plin de corturi – nu stiu cum e azi, ca n-am mai mai avut curaj sa merg acolo de mult timp. In plus, chiar daca si-ar asuma o dimineata in cele 80 de grade Celsius ale cortului, turistul strain n-ar veni cu cortul la mare. Are parte de destula oboseala zburand, circuland, dansand, band, nu-i mai trebuie sa stea cu cortul. Plus ca nici nu e usor de transportat atunci cand vii de la cateva mii de kilometri. Cortul e pentru vamaiotul de cursa lunga, pentru studentul care nu-si permite o cazare pe termen lung sau pentru boemul intre doua varste, cautand senzatiile tari ale tineretii. Deci, nu, cu siguranta, Vama nu e legata de corturi.
Alt review zicea ceva de atmosfera hippie. Un altul folosea expresia sex and drugs and rock-and-roll. Sa zicem ca se mai apropiau, ca idee, insa nu stiu cat de bine pot sa vanda astfel de review-uri, pentru ca o asemenea atmosfera e specifica tuturor festivalurilor de vara din Europa. Cu surplus de rock-and-roll. De la Sziget la Rock-am-Ring, orice festival de vara iti va vinde atmosfera hippie, indestructibil legata de ideea de Woodstock. Iar sexul si drogurile nu vor lipsi. Vama nu e, totusi, un festival – chiar daca eu anul asta am prins tocmai perioada lui Folk You, unde n-am reusit sa ajung in niciuna dintre seri.
Niciun review nu continea cuvantul cheie, din punctul meu de vedere: libertate. Freedom. Asta e ceea ce Vama Veche ar trebui sa ofere si, prin urmare, sa vanda. Libertate. Tot atata libertate de miscare cat ai in Ibiza, de exemplu, insa mai multa libertate de gandire. Iesire din conventii. Lipsa obligatiilor. O stare de spirit.
