Cred ca fiecare dintre noi a simtit macar o data ca este punctul la care a ajuns istoria si ca el este cel care o va scrie in continuare. Dar pentru asta trebuie sa o cunoastem, sa stim cum a evoluat, cum am ajuns aici si acum, cum a ajuns la fiecare dintre noi. Si nu trebuie sa cautam prea mult. Este de ajuns o singura privire de jur imprejur pentru a fi atrasi ca de un magnet de tara noastra, care cu sutele sale de marturii ale trecutului pare asemeni unei file de istorie in care au ramas inscrise in piatra, lemn, ceramica, culoare si cuvant o parte din framantarile, din visurile, din straduintele stramosilor nostri. Ca un urias muzeu, la fiecare pas Romania ne intampina cu urmele unor cetati, cu turlele unei vechi ctitorii sau cu asezari omenesti cu bogat trecut istoric.
Unul dintre locurile in care veti simti spiritul dacilor liberi este vechea cetate a Sarmisegetusei. Sarmisegetusa exista dinainte ca Burebista sa-si fi stabilit capitala acolo. Ea va atinge apoi, sub stapanirea lui Decebal, culmile stralucirii. Desi cucerita apoi de romani, ea ramane totusi varful sau inaltimea soarelui biruitor, dupa cum insasi etimologia cuvantului o spune.
Acest complex de sanctuare situate la 1200 m altitudine pe un platou terasat artificial pare menit pentru descifrarea mecanismelor astrale si marilor cicluri cosmice. Nu puteti ramane nepasatori la vederea sanctuarului mare rotund si a „soarelui de andezit”, care isi arata ranile oblojite cu ciment: mai multe raze de piatra au fost distruse, intai din pricina furiei romanilor apoi din pricina agapelor academicianului Daicoviciu. Veti remarca imediat uimitoarea si evidenta asemanare intre planurile sanctuarului mare rotund de la Sarmisegetuza Regia si al celui de la Stonehenge, respectiv cea dintre „soarele de andezit” si celebrul calendar Maya.
In jurul Sarmisegetuzei, in cercuri concentrice, o multime de alte cetati strajuiau accesul spre capitala, intr-un sistem de fortificatii unic in antichitate: Costesti, Blidaru, Piatra Rosie, Fetele Albe, Capalna, care aveau rolul de a apara strasnic acest mic Rai.
Vladimir Brilinsky spunea ca „Important e ca lumea sa afle ca Sarmisegetuza exista” , pentru ca tainele si legendele pe care pietrele din care este alcatuita cetatea le ascund nu pot fi descoperite decat privindu-le.
Iar acum Sarmisegetusa incearca sa reziste nepasarii si superficialitatii cu care este tratata. Acest spatiu darnic si bogat reinvie ca intr-o oglinda un trecut poate uitat, asteptindu-i pe cei care vor sa il descopere.
