Lucram in medii din ce in ce mai rigide, avem programe parca din ce in ce mai dure, timp din ce in ce mai putin pentru noi insine. Putem face un mic exercitiu: trageti linie la sfarsitul lunii si comparati:
1. de cate ori ati intarziat la munca
si
2. de cate ori ati fost la coafor / sala / manichiura, etc. in ultima luna?
Sper ca cifrele sa fie comparabile daca nu chiar sa dati castig de cauza celei de-a doua. Ce bine ar suna: m-am ocupat de mine in mod organizat luna aceasta de 4 ori si nu am intarziat la sedinta / birou decat de 2 ori. Nu ca as incuraja lipsa de punctualitate, Doamne fereste, dar prefer una-doua mici neglijente la birou decat o mare neglijenta si lipsa de respect de sine.
Ne-ar fi atat de usor sa dam vina pe barbati si sa spunem ca ei sunt cauza pentru care feminitatea este un lucru rar intalnit in mediile profesionale actuale. Salile de sedinte sunt populate cu femei in costume negre, avind croiala barbateasca, cu priviri dure, barbatesti, cu atitudini de nezdruncinat si solutii tehnice, femei care se pricep la toate si se descurca in orice situatie. Sunt toate femei care isi neaga slabiciunile si diferentele genetice. Ne comportam ca si cand nu am avea dureri menstruale, ca si cand nu ni s-ar umfla picioarele din cauza sarcinii, ca si cand nu ne-ar veni sa plangem cand seful ne mototoleste proiectul la care am muncit doua saptamani, ca si cand nu am avea bufeuri in apropierea si in timpul menopauzei. Totul pentru a obtine egalitatea. Totul pentru a demonstra odata pentru totdeauna un fals ancestral: suntem egale cu barbatii si putem sa facem (cel putin din punct de vedere profesional) totul cel putin la fel de bine ca si ei.
Da, ce usor ar fi sa dam vina pe barbati si sa si avem aceasta convingere. De fapt ni se demonstreaza ca suntem mai competitive decat ei, mai ambitioase de multe ori, luptam cu mai multa duritate si cu ei si intre noi. Reusim in ceea ce ne propunem pana la urma. In ciuda faptului ca o data pe luna suntem „indispuse” din motive fiziologice, in ciuda faptului ca insistam sa venim la birou pe 95 la suta din durata sarcinii, in ciuda faptului ca suntem mai predispuse la emotii decat majoritatea barbatilor, s.a.m.d.
Solutia suntem, deloc paradoxal, noi insine. Care ne amintim de noi cand ne merge rau la serviciu si iesim la coafor sau la shopping. Care ne ducem la doctor sau la dentist cand nu ne doare inca nimic, dar intuim o slabiciune. Care predam raportul inainte de termen pentru a avea timp sa ii facem o surpriza iubitului nostru, chiar daca el atunci cand munceste nu se mai gandeste la noi la randul lui si noi stim asta. Suntem ca niste masinarii eficiente, bine unse, in ciuda tuturor slabiciunilor noastre fiziologice, dar feminine tocmai pentru acestea.
