Da, dragele mele, stiu ce inseamna nevoia de tigara in timpul orelor de program. Este atunci cand incep sa ma foiesc pe scaun, nu mai am rabdare sa termin articolul, nu ma mai concentrez si-mi zboara mintea aiurea. As merge afara, sa trag un fum, doar un fum! Ma uit in jur sa vad cine nu e la locul lui, sa deduc din asta cine este pe hol, la tigara. Hmm… e colega X, nu-mi place, nu am ce sa vorbesc (a se citi barfesc, in sensul bun) cu ea. „Hei, Y, fumam?”
Orice fumator ar putea sa faca o intreaga filosofie din „mersul la tigara”: cum fumatul este o necesitate fizica, cum (i se pare ca) organismul nu mai functioneaza la parametri optimi daca nu fumeaza macar o tigara pe ora. In acelasi timp orice fumator iti va spune si ca fumoarul este locul in care afli cele mai proaspete stiri despre sefi si colegi, de obicei soptite, apanajul universal al secretului, cele mai noi aliante si certuri din cadrul micii comunitati in care lucreaza, cine cu cine s-a mai cuplat si, evident, cine cu cine s-a mai certat.
Stateam si ma gandeam cat de necesare sunt aceste pauze reconfortante. Ele hranesc latura noastra umana cea mai dezvoltata: sociabilitatea. Sunt un team-building in miniatura. Servesc aceluaisi scop: creeaza legaturi intre oamenii care lucreaza impreuna, le ofera calea de a dezvolta si alte cai de comunicare decat cele legate exclusiv de sarcinile de lucru. Pauzele de tigara formeaza si consolideaza prietenii, prietenii care depasesc perimetrul stramt al biroului si se extind in viata personala de multe ori. Pentru noi, femeile, in special, pauzele de tigara sunt o supapa de depresurizare, de relaxare dupa o perioada de timp de lucru sustinut, dar in acelasi timp si de detensionare a unor relatii cu alte colege sau alti colegi. Imi spunea o colega intr-o pauza de tigara ca uneori i se pare ca „aproape orice conflict de munca se poate stinge in fumul gros si nociv al unei pauze de tigara”.
Ce pacat insa ca un astfel de panaceu universal isi gaseste mediul perfect de dezvoltare intr-un obicei pe cat de vicios, pe atat de daunator, fumatul! Pentru ca oricat de multe avantaje sociale si psihice am avea de pe urma lui – detensionare, viata personala mai activa, tutunul ne strica sanatatea si culmea este ca o stim toate foarte bine! Nu cred ca exista fumatoare dintre noi care sa nu fi spus macar de cateva ori intr-un an „de maine ma las de fumat!” sau „ar trebui sa nu mai fumez, stiu ca imi face rau”. Si adevarul asta e. Dar si sa stau sa-mi inchipui o zi de serviciu fara macar o pauza de tigara, imi vine destul de greu. Mi-ar lipsi colegele mele atat de bine informate, colegii mei cu care as putea initia un mic flirt nevinovat, impartasirea planurilor de week-end sau de vacanta, discutiile despre cei ce nu fac parte din micul nostru cerc afumat si vicios, nefumatorii.
Ma gandesc serios si haideti sa o facem toate, la niste activitati care sa indeplineasca acelasi rol social si psihic, dar care sa nu ne imbolnaveasca si sa nu ne urateasca prin nocivitatea lor. Haideti sa iesim mai des la masa la restaurant in pauza de pranz. O salata ne va face cu siguranta mai bine decat o tigara. Haideti, in loc de pauza de tigara, sa iesim impreuna in curtea cladirii in care lucram si sa stam pe o banca, sa stam de vorba in soare. Avem acces la lumina naturala din ce in ce mai putin. Hai sa facem pauza o data la o ora pentru un pahar de apa si de o vorba.
Da, stiu, nu sunt realiste aceste perspective si ma intreb de ce. Am ales activitati, curate, revigorante, motivante, sanatoase. De ce alegem voluntar sa ne legam la serviciu de persoane care ne impartasesc viciul? Cred ca tocmai pentru ca STIM ca pe noi, „cele de la fumat” ne leaga o activitate interzisa si prin asta cu atat mai atractiva, mai exclusivista, cu radacini mai solide. In concluzie: nu am gasit inca o activitate la fel de atractiva ca fumatul pentru pauzele din timpul orelor de munca, la fel de benefica social, dar nedaunatoare. Promit insa sa mai caut si sa revin.
