Indiferent daca stau de vorba cu un candidat cu 10 ani de munca in spate sau cu unul care este la primul interviu, observ aceeasi panica in privire in primul minut de conversatie. Nu sunt siguri ca sunt potriviti pentru job. Nu sunt siguri ca au educatia potrivita, nu sunt siguri ca au experienta potrivita. Sunt convinsi ca nu vor fi alesi pentru a ocupa postul inca dinainte ca vreunul din noi sa scoata vreun cuvant la interviu. Interviurile sunt subiectul peroratiilor multor recrutori si au facut sa se scrie foarte multe pagini pline de reguli, de DOs si DON’Ts pe care le stiti prea bine si pe care nu as vrea decat sa le trec in revista, pentru a sti despre ce vorbim:
1. Fa-ti temele de acasa. Afla cat mai multe despre companie pentru a sti sa gestionezi raspunsurile la intrebarile recrutorului.
2. Nu minti la interviu. E inutil. Pe langa faptul ca recrutorii sunt de multe ori psihologi de profesie, au si vazut in viata lor zeci de persoane incercand sa fie altceva decat sunt.
3. Fii direct si la subiect. Raspunde la intrebari simplu, firesc, ramai pe subiect pe tot parcursul raspunsului. Renunta la infloriri pretentioase si ofera informatia ceruta.
4. Mentioneaza orice cerinta speciala de la inceput. Daca ai pretentii de un anumit fel la care nu vrei sa renunti (masina de serviciu, de exemplu), spune. Daca ai intrebari sau neclaritati, nu te sfii sa le arati si sa obtii totul de la omul din fata ta.
5. Lauda-te intr-un mod realist, cu umor, fara parada. Brandul tau personal se sustine la un interviu prin: enumerarea succinta a realizarilor personale, stilul carismatic si direct, dovezi de implicare in ceea ce faci.
Astea sunt, pe foarte scurt, subiectele ce umplu manuale intregi. Adevarul este insa ca interviul perfect, oricat de multe lucrari si materiale am studia pe tema, nu exista. Sau, mai bine zis, nu se poate preda. Interviul perfect este acela in urma caruia suntem angajati in jobul pe care ni-l dorim. Interviul este insa un mijloc, este imaterial. Scopul este realizarea profesionala, un salariu mai bun, satisfactia muncii intr-o companie in care ne dorim sa lucram. Interviul perfect exista doar daca se constituie din mijlocul folosit pentru atingerea scopului.
De fiecare data cand ma aflu in fata unui candidat emotionat, neincrezator, timid, etc., ma pun in locul lui. Incep cu intrebari usoare, fara importanta aparent. Il destind cu o gluma si incerc sa il fac sa aiba incredere in mine. Niciun job din lume nu merita sa ne pierdem increderea in noi, iar felul in care se fac de multe ori interviurile tocmai asta cauzeaza.
