De sarbatori, suntem indemnati sa fim mai buni. Nu stiu daca ne putem imbunatati esenta, insa ce stiu este ca ne putem forta sa fim mai atenti. Putem face bine, daca nu ”suntem bine”.
Sa ascultam mai mult si sa vorbim mai putin.
Sa privim mai mult si sa ne exhibam mai putin.
Mai putin zgomot, mai multa deschidere.
Mai putin ”eu”, mai mult ”tu” sau ”voi” sau ”noi”.
Lumina soarelui, cat ar fi de spectaculoasa, isi pierde din stralucire daca nu e sustinuta dinauntru. Lumina invocata in toate textele de felicitari de Paste nu vine din nimic, din gol, din vid. Si nu vine deloc daca nu afla in noi o oglinda curata in care sa se reflecte. Inainte sa spalam geamurile, sa batem covoarele si sa stergem praful, sa facem putina ordine in noi. Sa ne curatam privirea de judecata celuilalt, de ura, de prejudecati, de intepeneala gandului.
Ateii si agnosticii sa-si aminteasca faptul ca necredinta lor este o optiune, o alegere, nu o operatiune matematica. Ceilalti trebuie respectati, iar sarbatorilor lor nu trebuie sa devina pricina de conflict si, sub nicio forma, sa nu strice bucuria celorlalti chiar daca motivele ei nu le vorbesc lor.
Iar credinciosii sa-si aminteasca faptul ca, dintre toate, cea mai importanta lectie este dragostea si ca adevarul si calea lor trebuie sa fie revelate, nu impuse.
Paste fericit tuturor!
