Criticul si scriitorul Matei Calinescu s-a stins din viata

Matei Călinescu, una dintre vocile literare marcante ale culturii româneşti contemporane, s-a stins din viaţă, la vârsta de 75 de ani, în urma unei lungi suferinţe cauzate de cancer, la Bloomington, Indiana, au declarat pentru NewsIn reprezentanţii editurii Polirom.

Matei Călinescu a decedat pe 24 iunie, iar funeraliile vor fi organizate în ziua de 29 iunie, la cimitirul All Saints.

Născut în 1934 în BucureÅŸti, Matei Călinescu a debutat mai întâi în publicistică, în „Gazeta literară” ÅŸi „ViaÅ£a românească”. Din 1960 începe colaborarea cu Tudor Vianu, la catedra de literatură universală a Facultăţii de Litere. Matei Călinescu a părăsit România în 1973, după apariÅ£ia mai multor titluri de critică literară ÅŸi a romanului „Opiniile lui Zacharias Lichter”, distins cu premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România (1969). ÃŽn Statele Unite, ca profesor la prestigioasa Indiana University, a publicat lucrarea care l-a consacrat în spaÅ£iul academic, „Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Postmodernism” (1987). ÃŽn 1988, îşi desăvârÅŸeÅŸte opera legată de postmodernism, împreună cu un alt teoretician foarte cunoscut, D.W. Fokkema, în “Exploring Postmodernism”.

ÃŽn româneÅŸte, a scris, printre altele, „Despre Ioan P. Culianu ÅŸi Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecÅ£ii „(Marele Premiu al ASPRO, 2002), „A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii” (Premiul AER pentru ÅŸtiinÅ£e umane 2003 ) ÅŸi, împreună cu Ion Vianu,”Amintiri în dialog”.

Una dintre ultimele sale cărÅ£i este un text biografic, care spune povestea fiului său, mort în urma unei crize severe de epilepsie, în 2003. Cartea, născută din drama dispariÅ£iei fiului de nici 26 de ani, diagnosticat cu sindromul Asperger ÅŸi cu o formă agresivă de epilepsie, a fost scrisă febril, în primele patruzeci de zile simbolice de după moartea acestuia. Dincolo de naraÅ£iune ÅŸi de stilul literar care aminteÅŸte de „Opiniile lui Zacharias Lichter”, „Portretul lui M” este o carte soteriologică, pentru că tatăl reuÅŸeÅŸte, prin talentul scriitorului, să accepte moartea: „N-am numărat zilele, dar întâmplarea a făcut ca în cea de-a patruzecea să mă simt împăcat cu durerea mea, înseninat în tristeÅ£e”, mărturiseÅŸte Matei Călinescu. Aportul lui Călinescu nu este, însă, doar unul literar, pentru că autorul reuÅŸeÅŸte să aducă în registrul literaturii informaÅ£ii extrem de riguroase asupra unei boli relativ recent descoperite, autismul, adeseori ignorat, netratat ÅŸi care-i marginalizează pe cei bolnavi.

„Moartea e începutul oricărei biografii, al poveÅŸtii oricărei vieÅ£i. (…) M ar fi fost de acord. I-ar fi plăcut, poate ca una din acele glume care-l înveseleau, ca una din acele răsturnari neaÅŸteptate de termeni care lui i se păreau absurde, cum ar fi fraza „ÃŽnceputul e sfârÅŸitul”, îşi începe Călinescu povestea propriei vieÅ£i, intersectată cu cea a fiului dorit. Cartea s-a născut din fragmente, publicate mai întâi în Revista 22, care au vorbit pentru prima oară în spaÅ£iul cultural românesc despre cât de profunde pot fi formele de iubire părintească, mai ales atunci când copilul suferă de autism. Volumul a fost distins cu premiul ASPRO la secÅ£iunea roman/ memorii/ jurnal/ corespondenţă, în cadrul Târgului InternaÅ£ional de Carte Bookarest 2004.

Foto: Agerpres.