In weekend, la Gradina Uranus, unul dintre cele mai pitoresti locuri din Bucuresti, a avut loc festivalul Balkanik. Primul festival de cultura balcanica din Romania, asa cum l-a prezentat si actorul Toma Cuzin. Line-ul festivalului a fost constituit din trupe din Bulgaria, Serbia, Ungaria, Turcia si Romania. Din Turcia ne-a incantat vineri seara, facandu-ne sa uitam de frig (recunoastem, o contributie importanta a avut-o si vinul fiert) violonistul Nedim Nalbantoglu insotit de bulgarii de la Balkan Messengers. Piesele au jonglat inteligent elemente traditionale in interpretari moderne, totul asezonat cu acorduri jazz. Va sfatuim si pe voi sa incercati cocktailul. Seara a fost incheiata de reprezentatia celor din Fanfara Shavale, originari din satul Zece Prajini, probabil localitatea cu cea mai mare densitate de muzicieni pe metru patrat. Nu poti sta jos cand ii auzi.
Sambata a venit randul celor de la Parno Graszt, trupa maghiara, cunoscuta poate si din remixurile lui Shantel, si a orchestrei Boban si Marko Markovic (remember filmele lui Kusturica?). Sa fii in coma si tot te ridici de pe banca.
Capul de afis l-au constituit turcii de la Baba Zula, aflati la al patrulea concert in Romania. Unii dintre voi poate i-au mai vazut si anul trecut, la prima editie Balkanik, iar asta-vara au cantat si la TIFF. Muzica lor a fost definita ca “the sound of Istanbul”. Nu are cum sa te lase rece amestecul de nostalgie, sazul electric, ritmurile psihedelice si carisma lui Cosar Kamçi. Baba Zula sunt genul de trupa care reuseste imediat sa-ti intre pe sub piele. Nici nu mai era nevoie ca interpretul sa ne spuna ca, in copilarie, avea o colectie serioara de discuri Electrecord, ca preferata lui era Maria Tanase, careia i-a si dedicat o piesa, sau ca bunica lui era ascultatoare inraita a postului Radio “Bukres”. Nu era necesar, dar a fost frumos sa auzim toate astea.
La fel de frumos a fost sa auzim despre radacinile noastre comune. Balcanii sunt, din punct de vedere muzical, una dintre cele mai pitoresti regiuni. Da, ascultam muzica occidentala, urmarim topurile mtv, dar cand vrem sa ne simtim sangele fierband avem propriile fantani din care sa ne adapam.
Multimea a fost in delir la Baba Zula. Si nu doar noi, cei “de-ai casei”. S-a dansat, iar prezenta exotica a dansatoarei care i-a insotit pe scena a incins si mai mult atmosfera.
Muzica n-a constituit insa singura atractie a serii. Am mai asistat la o prezentare de costume de inspiratie peloponesiana si la spectacolul pirotehnic al celor de la Crispus. Sa va mai spunem si ce bunataturi am mancat? Sau de braga pe care n-o mai gustasem de cand eram mica si mergeam la Slatina special pentru asta, la faimosul albanez?
Pe scurt, abia asteptam editia a treia a Festivalului Balkanik.
