Autenticitatea raportului poliţiei comuniste care îl prezintă pe scriitorul Milan Kundera drept autorul unui denunţ politic a provocat o amplă dezbatere în ţara sa de origine, de la publicarea documentului respectiv, la începutul săptămânii, comentează AFP.
De obicei mai puÅ£in pasionată de dezgroparea trecutului, presa cehă a publicat săptămâna aceasta mărturii, analize ÅŸi luări de poziÅ£ie pentru sau împotriva celebrului autor al „Insuportabilei uÅŸurătăţi a fiinÅ£ei” care, potrivit raportului poliÅ£iei, a denunÅ£at un compatriot în martie 1950, când era student la facultatea de cinematografie.
„Kundera: denunţător sau victimă?”, a titrat astfel cotidianul Dnes după publicarea procesului-verbal pe site-ul Institutului de cercetare a regimurilor totalitate (USTR) creat în 2007 pentru a face lumină asupra trecutului comunist al ţării.
Scriitorul în vârstă de 79 de ani care locuieÅŸte în prezent în FranÅ£a a calificat drept „pure minciuni” concluziile USTR potrivit cărora el ar fi semnalat spontan poliÅ£iei comuniste prezenÅ£a la Praga a unui anume Miroslav Dvoracek, care a fost apoi arestat ÅŸi condamnat la 22 de ani de închisoare.
Ţinta unei avalanşe de critici după această dezvăluire, Institutul şi-a apărat cu fermitate seriozitatea cercetărilor şi pe a anchetatorilor săi.
Dosarul care îl încriminează pe Milan Kundera este consacrat parcursului lui Dvoracek, un pilot aspirant care a dezertat, a plecat în Occident şi a fost recrutat ca agent al unei ramuri a serviciilor secrete americane, motiv pentru care se afla la Praga când a fost arestat.
Academia cehă de Literatură a cerut dovezi mai „tangibile” ale colaborării lui Kundera cu poliÅ£ia comunistă.
Scriitorul ceh Josef Skvorecky, a cărui soÅ£ie a fost desemnată pe nedrept ca informatoare la începutul anilor ’90, a pus sub semnul întrebării credibilitatea arhivelor securităţii cehoslovace. „PoliÅ£ia comunistă ÅŸi poliÅ£ia secretă erau organizaÅ£ii atotputernice, necontrolate ÅŸi incontrolabile. Cel care are încredere în arhivele lor ca în Sfintele Scripturi e un idiot”, a declarat Skvorecky.
Serviciul de arhive al securităţii cehe a exclus însă posibilitatea ca documentul să fie falsificat şi a confirmat că cel care l-a redactat, membru al Corpului de Securitate Naţională (SNB), lucra la data respectivă în departamentul menţionat în procesul-verbal.
Istoricul Prokop Tomek, care a lucrat mult timp la cercetarea crimelor comunismului, consideră că raportul este similar unui „document standard foarte curent” ÅŸi autenticitatea sa ar trebui să poată fi dovedită sau infirmată de procesul-verbal al depoziÅ£iei lui Kundera, care „trebuie să fie undeva”.
Cazul a determinat un fost şef al comitetului universitar al Partidului Comunist Cehoslovac (PCT), Zdenek Pesat, să dezvăluie după 58 de ani de tăcere, că un alt student, în prezent decedat, i-a mărturisit personal că l-a denunţat pe Dvoracek. Institutul de cercetare a regimurilor totalitate consideră însă că această dezvăluire nu contrazice cu nimic afirmaţia sa că Milan Kundera a informat poliţia despre Dvoracek.
Pentru directorul Institutului de istorie contemporană, Oldrich Tuma, întreaga poveste trebuie plasată în contextul epocii, când mulÅ£i tineri credeau în comunism ÅŸi nu li se părea anormal să semnaleze poliÅ£iei miÅŸcările posibililor „inamici ai regimului”.
La rândul său, istoricul Jiri Pernes a reamintit că, la data faptelor, Milan Kundera era responsabil de un cămin studenţesc, ceea ce îl obliga să informeze poliţia despre orice prezenţă suspectă.
După ce a fost un comunist convins, Kundera s-a poziÅ£ionat în rândurile reformatorilor, în anii ’60. I s-a interzis orice activitate publică după înăbuÅŸirea Primăverii de la Praga, în august 1968, ceea ce l-a determinat să aleagă exilul în 1975.
