Nu v-ati saturat de toti angajatorii care se plang de salariile enorme pe care le solicita tinerii candidati pe posturi de entry? Este adevarat: salariile obtinute de absolventii de facultate din Romania, imediat dupa terminarea studiilor, au crescut in ultimii ani. Dar psihoza legata de „indrazneala” proaspetilor absolventi de a „cere prea multi bani la interviu” a crescut si ea mai mult. Comparativ, inainte de ’90 absolventii aveau asigurate casa si serviciul de catre stat, acest lucru reducand aproape la zero competitia salariala, dar si cea profesionala. Imediat dupa revolutie, un absolvent de facultate era multumit daca se angaja pe 70-80 de euro, in conditiile in care oricum trebuia sa treaca de niste stagii „de formare” ce presupuneau tocirea coatelor pe posturi subcalificate. In zilele noastre insa, salariul mediu brut pe economie a crescut mult, implicit a crescut si salariul minim, iar pretentiile materiale ale tinerilor tin pasul cu aceasta evolutie. Discutia daca aceste pretentii sunt justificate sau nu este una destul de larga si cu destui adepti si de o parte, si de alta.
Avem pe de o parte „traditionalistii”, care au inceput „de jos”, care au urcat ierarhic in urma unor conjuncturi favorabile si a eforturilor depuse in campul muncii si pe bancile scolii. Ei considera demotivant pentru un tanar absolvent sa „iasa pe salariu” mare inca de la inceput. Demotivarea vine din aceea ca „se ajunge”; nu mai are pentru ce sa munceasca si isi pierde respectul pentru cei mai in varsta, care poate castiga mai putin, dupa zeci de ani de vechime. Avem pe de alta parte „evolutionistii” care contraataca. Pretentiile tinerilor absolventi sunt mari comparativ cu pretentiile materiale posibile si probabile cu cativa ani in urma, dar mici in comparatie cu salariile vest-europene. Salariile trebuie sa evolueze si la noi si sa se echivaleze, intrucat conditiile de munca sunt echivalente si studiile de asemenea. Motivatia exista si consta in venituri si mai mari si un nivel de trai din ce in ce mai bun. Respectul pentru cei mai in varsta nu are nicio legatura cu diferentele de remuneratie care sunt legate de puterea de munca, studii si oportunitati, nu numai de vechime.
Salariul mediu pentru absolventii de facultate este în jurul cifrei de 300 de euro. Evident ca exista diferente in functie de incadrare, de companie, de zonele geografice, de zona de angajare stat / privat, etc. De asemenea, exista vechile discutii legate de faptul ca domeniile IT, farmaceutic, financiar, etc. sunt mai banoase inca de la inceput, prin comparatie cu domeniul administrativ, educational, etc.
Dar, dincolo de astea, intrebarea ramane: este justificat ca un tanar absolvent sa ceara atat de multi bani desi nu il recomanda nici un fel de experienta de munca? Raspunsul meu este DA si nu am decat un singur argument de dat, care eu cred ca nu poate fi pus la indoiala. Este insusi argumentul tinerilor absolventi care dau piept pentru prima data cu piata de munca. Daca angajatorii ofera salarii decente pentru condidatii cu experienta si salarii mici pentru cei ce abia termina studiile, acestia din urma nu au ocazia sa obtina aceasta experienta de munca decat cu sacrificii materiale foarte mari. Viata este la fel de scumpa si pentru cei cu experienta, si pentru cei fara experienta, dar sansele sunt oferite, in principiu, doar celor din prima categorie. In consecinta, acest cerc vicios face ca pretentiile absolventilor sa para, pentru cei mai putin avizati, exagerate.
Definitoriu este insa felul in care sunt solicitate salariile de catre absolventi. O prezentare profesionala, insotita de cunostinte teoretice si abilitati ce pot fi dovedite la interviu, un CV atent scris care scoate in evidenta perspectivele si potentialul tanarului, o perioada de proba ce sustine dorinta de afirmare si de a invata, vor trece pe plus orice candidat tanar, fara experienta, in fata oricarui angajator.
