Aranjarea buchetului floral cat mai frumos este comuna tuturor popoarelor. Asistind, insa, la o demonstratie de ikebana, intelegi ca specific japonezilor le este subordonarea acestui act unor norme estetice precise, cu implicatii filozofice si semnificatii clare, pe care autorul aranjamentului spera ca adresantul sau privitorul sa le inteleaga ca atare.
Ikebana, care inseamna „a face o floare sa traiasca” provine din cuvantul „ikeru” : a face ceva sa traiasca” si presupune ca taiatul florilor pentru a le aranja intr-un buchet floral nu le distruge ci, dimpotriva, le prelungeste viata intr-o forma noua. Aceasta forma trebuie sa se identifice cu creatorul, astfel incat personalitatea lui sa treaca asupra buchetului floral. In plus, scopul aranjarii buchetului consta in a da din nou florilor si ramurilor taiate si smulse din locul lor si din ordonarea pe care o ocupau in natura, un loc si o ordine pe care ar fi putut sa o aiba in natura, sau cat mai apropiata de acesta, in mediul in care este expus aranjamentul.
Ikebana, indiferent de stil, este in esenta o reprezentare simbolica a naturii nu numai prin flori, ci si fructe, ramuri cu muguri, frunze, ierburi, etc., in functie de anotimp. Vasele in care se pun florile, materialul si modul in care sunt confectionate constituie, de asemenea, parte integranta a aranjamentului floral. Sunt intalnite cele mai diverse materiale (lemn, in special bambus – inclusiv sub forma de impletituri, metal – mai frecvent bronz si fier, ceramica, sticla, etc.), forme (inalt si subtire, plat, reprezentind sau sugerind diferite fiinte sau obiecte, inclusiv aplice sau vase suspendate de plafon).
Intrucat in ikebana o mare importanta este acordata interpretarilor filozofice, asocierii florilor cu anumite evenimente din trecut, cu anumite sentimente si stari sufletesti, alaturi de valoarea artistica a compozitiei, intelegerea acestei arte este de natura sa deschida o poarta catre sufletul japonez.
