Eu ma feresc sa cumpar creme de branza din comert. Am citit cateva etichete si mi s-a cam facut frica de ce scria pe ele.
Asa ca mi-am pus memoria la treaba si va spun cum facea bunicul meu (care a fost si cioban, printre altele), crema de branza.
Lua urda nesarata sau sarata si o maruntea cu o furculita intr-un castron. Turna peste ea lapte batut sau iaurt facut de el si amesteca. Gusta si daca totul era ok, se ducea in gradina si rupea cateva fire de marar, pe care le toca in crema. Apoi, imi intindea pe paine si-mi spunea „Nici la Capsa-n Bucuresti nu gasesti asa ceva”! Tocmai am facut acum doua zile si, credeti-ma, este mai buna de 1000 de ori decat orice „gust fin” de la cutie.
Tot pentru aceasta crema de branza, bunica, mai „coconoasa” ea din fire, schimba iaurtul cu niste smantana si telemea sarata. Ea punea intotdeauna urda nesarata. O pisa intr-un castron, apoi adauga telemea sarata si maruntita in castron cu furculita, amesteca, gusta, si apoi punea smantana. Smantana era o chestie mai solida decat ce gasiti la magazin, destul de grea si grasa, ca era naturala.
Se poate face si fara urda, puteti sa combinati doar telemea sarata cu iaurt sau cu smantana, puteti sa adaugati putin unt si sa frecati, puteti sa ii puneti marar, ceapa, masline si ce va mai trece prin cap sau prin camara.
De ce foloseau bunicii mei urda? Pentru ca in urda nu erau grasimi decat din adaosurile de iaurt sau smantana si in rest, doar calciu. Va doresc pofta buna si sa stiti ca e foarte simplu de facut si va ia cam trei minute sa definitivati un caston minunat de crema de branza.
Pofta buna!
