Femeile tinere isi imagineaza ca, odata maritate, somnul lor va fi dulce si neintrerupt. Strategia a functionat, barbatul e anchilozat si nu le mai ramane decat amandoi sa-si duca viata tinandu-se de mana si facand cu mana porumbeilor.
Femeile care-s deja maritate se trezesc insa in plin „razboi rece”. Au un sot acum, dar nu e deloc sigur ca el va continua sa fie al lor. Unul dintre primele pericole care planeaza este prezenta si influenta prietenilor, care-l pot face sa se rataceasca de la calea cea buna.
Odata adus barbatul in caminul conjugal, el nu trebuie sa-l mai paraseasca.:-) Decat pentru a merge la acea gradinita speciala de unde vin banii pe card. In rest, femeia trebuie sa faca ce-i sta in putinta ca sa impiedice parasirea spatiului securizat si expunerea la pericolele care pandesc mereu din umbra „pufosenia lanturilor conjugale.”
In ajutorul nevestei panicoase, care-si priveste barbatul mereu cu ingrijorare, ca o marfa usor de subtilizat, vin „spectatorii” cu o sumedenie de sfaturi mult mai subtile decat cele pe care le-as fi putut da eu. Eu, brutal as fi transat situatia mult mai rapid. I-as spune femeii sa-i instaleze sotiorului cu greu castigat o bratara din aia cum poarta puscariasii eliberati conditionat sau cei care trebuie sa nu iasa dintr-o arie anume. Pentru un plus de siguranta, as fi ridicat si un zid cu sarma ghimpata (ce daca stati la bloc! Puteti intinde sarma chiar deasupra presului de la intrare), iar pentru o suma modica probabil s-ar fi putut pune si unul „electrificat”. Poarta s-ar deschide cu o telecomanda activata numai de amprenta sotiei. Riscul ca ei sa-i fie taiat un deget, eventual chiar cel pe care-si tine verigheta, din motive pur sentimentale, desigur, ar fi unul, cum altfel, neglijabil.
