In Romania, de ceva ani incoace, calendarul lunii februarie s-a imbogatit cu inca un sfant. In pofita tuturor celor care stramba din nas, sarbatoarea dragostei castiga teren. Inainte de Revolutie, romanii nu sarbatoreau cu ocazia venirii primaverii decat ziua Martisorului (1 martie) si, eventual, Ziua Femeii sau Ziua Mamei, cum mai este ea cunoscuta, la data de 8 martie.
Pe vremea aceea, nu eram cuprinsi in nici un caz de „febra” Valentine’s Day care avea sa vina navalnic din urma. Conform informatiilor furnizate de Asociatia Felicitarilor, cu ocazia acestei sarbatori, se trimit in jur de un milion de felicitari. Asta inseamna ca „ziua indragostitilor” urca pe locul II in topul sarbatorilor din tara noastra, imediat dupa Craciun, atunci cand numarul felicitarilor scrise creste la aproximativ 2,6 milioane.
Foarte multi dintre noi sarbatoresc Sfantul Valentin poate chiar in detrimentul altor sarbatori autohtone. Insa foarte putini stiu cu adevarat semnificatia si legenda acestui sfant.
Legenda dateaza din sec. III si isi are radacinile in Roma antica. Pe vremea aceea, se afla la putere un imparat foarte nemilos pe numele lui, Claudius Ghoticus al II-lea. Dupa cum bine se cunoaste, ascensiunea celebrului imperiu a fost una presarata de multe confruntari, lupte si razboaie. Acestea ajunsesera atat de dese incat nu mai repezentau un lucru neobisnuit. Chiar si in perioadele de liniste, se faceau planuri pentru noi atacuri.
Oamenii ingroziti de teribilele planuri ale lui Claudius au inceput sa se razvrateasca la gandul ca o noua lupta i-ar putea lua pentru totdeauna de langa sotiile si copiii lor. Suparat peste masura, regele a cautat un mod drastic prin care sa isi reintregeasca armata. A interzis oficierea casatoriilor si, in plus, a ordonat desfacerea tuturor logodnelor deja existente.
In aceeasi perioada sumbra, in apropierea palatului, exista un templu. O biserica a acelor vremuri. Aici slujea preotul Valentin, un om foarte evlavios si cu credinta in Dumnezeu. In acest templu, se strangeau mereu tineri din intreg imperiul pentru a primi binecuvantarea.
Nefiind de acord cu ordinul dat de Claudius si fara a mai sta pe ganduri, Parintele Valentin lua decizia de a cununa pe cei ce se iubesc sincer in fata lui Dumnezeu, desi stia ca acest lucru nu ii va fi pe plac regelui. In acest mod, foarte multe cupluri au fost casatorite, asta pana cand vestea a ajuns la urechile imparatului care s-a infuriat foarte tare, ordonanad intemnitarea preotului. Din temnita, Valentin trimitea scrisori de imbarbatare tuturor prietenilor in care spunea asa: „Amintiti-va de Valentin” sau „Va iubesc”. Se pare ca tot el a scris o scrisoare de dragoste fiicei temnicerului, asta dupa ce a convins-o sa creada in Dumnezeu. Insa scrisoarea nu a fost semnata niciodata. Se spune ca, tot in acest loc, Valentin ar fi murit la data de 17 februarie 270.
Totusi, unele scrieri spun ca ziua indragostitilor a fost sarbatorita pentru prima oara in sec. al XV-lea cand ducele de Orleans a fost capturat in timpul bataliei de la Agincourt in anul 1415 si tinut prizonier in turnul Londrei pentru mai multi ani. De acolo, din acel turn, el a scris sute de poeme, scrisori si poezii pentru sotia sa in speranta ca intr-o zi se vor revedea.
De atunci, mii de oameni din lumea intreaga sarbatoresc sacrificiul facut de Sf. Valentin in numele dragostei. Obiceiul trimiterii biletelelor de dragoste se pastreaza inca si astazi. Este adevarat ca in zilele noastre comerciantii au transformat aceasta sarbatoare intr-o adevarata afacere, dar pana la urma orice zi este un prilej bun pentru a ne aduce aminte ca iubim si pentru a impartasi acest sentiment si celorlalti.
In anul 426, Papa Galenius schimba Lupercalia, sarbatoare pagana ce avea loc la 15 februarie, cu data de 14, in scopul de a o opri. Biserica nu avea nimic impotriva sarbatoririi dragostei, insa elementele pagane aduceau o insulta la adresa Divinitatii. Lupercalia s-a sarbatorit in continuare, dar aceasta a ramas marcata ca fiind ziua de Sf.Valentin. Pe parcusul acestei sarbatori pagane, se obisnuia sa se scrie numele fetelor nemaritate pe o bucata de hartie. Acestea erau introduse intr-o cutie si astfel fiecare barbat in parte extragea cate un biletel. Fata al carei nume il extragea avea sa ii devina iubita pentru un an intreg.
Un alt obicei din sec. 14 era acela ca fiecare baiat sa isi aleaga o fata care sa ii devina iubita pentru o zi. Acest lucru corespundea cu credinta imperecherii pasarilor sau simbolul primaverii, ritual ce are loc de Sf.Valentin. In aceasta perioada, baietii din Roma antica se adunau in grota unde se crede ca ar fi crescut Remus si Romulus, fondatorii Romei, si sacrificau aici o capra pentru fertilitate si un caine pentru purificare. Acestia luau bucati din blana animalelor pe care le inmuiau in sange si stropeau fetele prezente care se inghesuiau pentru a primi astfel simbolul fertilitatii.
Mesajele de dragoste de altadata sunt corespondentele cartilor postale de Ziua Indragostitilor din zilele noastre. Cartile postale cu dedicatii au aparut abia in anul 1780 in Germania, iar ele era numite „cartile prieteniei”.
Sfantul Valentin este cunoscut in ziua de astazi drept protectorul tuturor indragostitilor din intreaga lume.
Insa ce se intampla cu sarbatoarea noastra traditionala? De ce suntem noi dispusi sa adoptam o sarbatoare straina cand avem propria noastra zi a iubirii? Daca ar fi sa facem un sondaj, cu siguranta am constata ca cei mai multi romani, mai ales din randul tinerilor, au auzit mai degraba de Sfantul Valentin decat de Dragobete, fiul Babei Dochia.
Dragobetele este vestitorul primaverii si se spune ca in trecut el oficia nuntile animalelor. Daca una dintre pasari nu isi gasea perechea pana in ziua sarbatorii insemna ca va ramane singura tot anul. In cazul oamenilor, se spunea ca e musai ca in ziua respectiva sa te intalnesti cu cel putin o persoana de sex opus. Astfel nu riscai sa petreci singur tot anul.
Dragobetele era sarbatorit si datorita faptului ca el aducea in inimile oamenilor bunastare si ii ferea pe acestia de toate bolile. Se spunea ca cine lucra in aceasta zi isi uita graiul si avea sa „vorbeasca” precum pasarile toata viata. Desi munca nu era permisa, se pare insa ca a face curatenie in casa nu constituia o incalcare a regulilor.
Baietii si fetele sarbatoreau in felul lor. Fecioarele mergeau si culegeau flori si ultimele ramasite de zapada pe care le pastrau pentru descantece, iar flacaii le alergau bineinteles cu un scop. Daca unul dintre tineri prindea vreo domnisoara, aceasta trebuia sa il sarute, iar gestul lor era primit ca o adevarata logodna.
Dragobetele se sarbatoreste in Romania la data de 24 februarie, lucru care coincide si pentru poporul roman cu imperecherea pasarilor. In aceasta zi se spune ca este bine sa canti si sa dansezi, sa te veselesi si astfel iti va merge bine tot anul.
