Vine 8 Martie desi nu s-ar zice uitandu-ma la ninsoarea de afara. Stim toate ca 8 Martie este ziua internationala a femeii. Insa a carei femei? Ce gen de femeie celebram acum avand in vedere multiplele ipostaze in care ne putem regasi?
Sa aruncam o scurta privire in istorie si sa vedem de unde vine sarbatorirea femeii in aceasta zi. La inceput de secol XX, in 1908, gasim 50 000 de femei care marsaluiesc pe strazile New Yorkului, cerand un program mai scurt de lucru, salarii mai bune, macar apropiate de cele ale barbatilor, si drepturi de vot. Din 1909 pana in 1913, Ziua Nationala a Femeii, cum era numita atunci, este sarbatorita in SUA pe data de 28 februarie in conformitate cu declaratia Partidului Socialist American.
In 1910, o a doua Conferinta Internationala a Femeilor Muncitoare a avut loc la Copenhaga. Aici, Clara Zetkin, o personalitate de marca a Partidului Social-Democrat German, a venit cu ideea unei Zile Internationale a Femeii. Ea a propus ca, in fiecare an, in toate tarile, sa aiba loc acea celebrare in aceeasi zi. La respectiva intrunire, au participat femei din toata lumea, reprezentand sindicate, partide socialiste, uniuni de tot felul, iar printre ele se regaseau si primele trei femei alese in Parlamentul Finlandez. Mda, nordicii se pare ca au stat mereu mai bine la capitolul emancipare si drepturi. Propunerea Clarei Zetkin a fost aprobata in unanimitate.
In urma acestei decizii, Ziua Internationala a Femeii a fost sarbatorita in Austria, Danemarca, Germania si Elvetia pe 19 martie. In acea zi, s-au organizat manifeste prin care femeile isi reclamau dreptul la munca, la educatie, dreptul de a detine functii publice si incheierea discriminarilor de orice gen. O saptamana mai tarziu, pe 25 martie, 140 de femei new-yorkeze aveau sa-si piarda viata intr-un tragic accident de munca. Majoritatea erau de etnie italiana sau evreiasca. Acest eveniment a atras atentia asupra conditiilor in care munceau femeile la acea vreme.
Femeile din Rusia si-au serbat ziua pe 13 februarie 1913. Celebrarea lor a avut si rolul unui manifest pentru pace. In urma unor tratative, Ziua Internationala a Femeii a fost stabilita pentru 8 martie. Si asa a ramas de atunci. In 1914, femeile din mai multe tari europene au militat impotriva razboiului pentru ca, in 1917, rusoaicele sa iasa pe strazi si sa ceara “paine si pace†in numele celor doua milioane de soldati morti in lupta pana la acel moment. Greva lor a continuat pana cand, patru zile mai tarziu, Tarul a abdicat si noul guvern a garantat femeilor dreptul de a vota. Ziua in care a debutat protestul lor a fost ziua de 8 martie.
Asadar, sarbatorim 8 martie azi in principal pentru ca niste nebune frumoase si curajoase au iesit pe strazi si si-au cerut drepturile. Ar trebui sa fim constiente si recunoscatoare pentru sacrificiul acelor femei. Probabil ca, obisnuite cu societatea libera in care traim azi, suntem tentate sa uitam. Si o facem mult prea usor. As dori sa va reamintesc semnificatia acestei zile.
8 Martie nu inseamna ca trebuie sa primim flori de la niste barbati misogini in restul de 364 de zile ale anului care isi aduc aminte in cea de-a 365-a zi cat de mult insemnam si cat de valoroasa este feminitatea noastra. Nu inseamna ca trebuie sa ne imbracam dragut si sa zambim ca sa dam bine in poze. Nu inseamna ca trebuie sa pretindem cadouri si sa ne uitam urat daca ele intarzie sa apara. Nu ele ne valideaza. Si, cu siguranta, nu inseamna ca trebuie sa mergem la striptease. Apropos, nu am sa inteleg niciodata apetenta unor anumite femei pentru acest gen de spectacol. Sa fie o razbunare? Dupa ce perioade intregi, am fost reduse la stadiul de obiecte sexuale, sa incepem sa-i tratam acum la fel? Ca pe niste frumoase halci de carne in niste slipi minusculi?
Desi, daca stau sa ma gandesc, din imaginile pe care le-am vazut, tot barbatul pare sa fie vedeta. Femeia este aleasa dintr-o multime si pusa pe un scaun, iar respectivul – care poarta uneori numele pompos de dansator – isi perinda prin fata ei zona genitala simuland un sex oral al carui beneficiar este tot el.
Ma gandesc la rusoaicele acelea care militau in zapada moscovita. Si la un foarte probabil dezgust pe care l-ar simti ele la vederea acestui mod de sarbatorire. Si daca voi credeti ca batalia s-a sfarsit si ca putem celebra acum victorii trecute – oricat de vulgare ar fi manifestarile pe care le adoptam – eu zic sa va mai ganditi o data. E de ajuns sa pronunt cateva substantive: Irak, Somalia, vanatoarea de vrajitoare, circumcizia feminina, traficul de carne, mutilarile, violenta. Sau, mai aproape daca vreti, Romania.
In fotografie: detaliu dintr-un monument din Ottawa ridicat in forma de tribut adus lui Nellie McClung, Irene Parlby, Emily Murphy, Louise McKinney si Henrietta Muir Edwards. Aceste cinci femei sunt cunoscute sub numele de Cele Cinci Faimoase. In 1929 ele au castigat un proces in instanta cunoscut sub numele de “Cazul Persoaneâ€, in urma caruia a fost emisa o lege in care se stipula ca femeile sunt persoane. Acest act a facut ca pentru locurile din Senatul Canadian sa poata candida si femeile. Monumentul le arata pe cele cinci celebrand victoria obtinuta.
